Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Zambi slab, ridicandu-se de pe canapea; o privi pe Lexie si ramase asa pret de cateva clipe. Chiar gasise in ea o prietena care ii fusese alaturi in vremurile mai complicate ale vietii, asa ca ii multumi inca o data.
  
  "-Ma duc sa vad cine mai e pe aici" murmura Bell, cu o urma de zambet in glas.
  
  Se indeparta de locul in care o lasase pe Lexie, sperand ca aceasta sa nu se supere; o intalni din nou pe Alice si ii zambi vioaie, realizand ca de fapt chiar incepea sa se simta mai bine. Dadu peste Carsten si Nate, care acum se asezasera pe una din canapele si discutau in liniste; si acest lucru o facu sa priveasca mai optimista lucrurile. Poate soarta chiar se putea schimba si in favoarea ei, iar lucrurile rele sa se transforme.
  
  In neatentia ei insa, se lovi de cineva din multime si se opri brusc, derutata.
  
  "-Scuze, din greseala" sopti ea, cu parere de rau.