Where the lonely ones roam

[Odette B. Malfoy]

• Odette hoinarea ca de obicei pe la etajul sapte pentru ca in mare parte a timpului era pustiu insa in acea seara se cam inselase. Cand trecu prin fata tapiteriei ciudate cu troli care erau invatati sa dansese balet auzi mai multe voci si o muzica in surdina. Isi intoarse capul spre perete din dreapta sa si vazu usa de la Camera Necesitatii.
  Oricat ar fi vrut sa evite lumea in acea seara, tot trebuia sa deschida usa aceea pentru a vedea ce se intampla. Nu putea rezista.
  
  Deschise usor usa si patrunse in incapere ramanand cu gura cascata. Era atat de multa lume incat nu s-ar fi putut strecura afara fara sa fie observata. Se intoarse pe calcaie gata sa isi duca planul la bun sfarsit pentru ca nu cunostea mai pe nimeni acolo dar se lovi de cineva.
  -Scuze, mormai Odette la unison cu...Bell! O, Doamne cat ma bucur sa te vad! Avem atatea de discutat! izbucni viperina imbratisand-o strans pe cercetasa.