The past is an alibi

[Nathan Vermont]

Me and Ginny

Mergea ca un mort pe coridoarele pustii simtindu-se ca ultimul om de pe planeta aceea blestemata.Nu isi putea lua gandul de la ce vazuse in oglinda , in acea noapte.
Isi vazu parintii , dupa atat de mult timp ii vazuse si acum se simtea aiurea.Nu vroia acest lucru , mai bine nu ii vedea mai bine....ahh la dracu cu tot.

Era atat de nervos si totusi atat de calm in acelasi timp.Ajunse in biblioteca si era mirat ca bibliotecara nu era acolo , dar nici nu mai conta acest lucru in momentul de fata.
Merse direct la sectorul interzis.
Se aseza la una dintre mesele libere , cu picioarele pe ea si isi aprinse o tigara.

In principiu isi ura viata .Defapt ura cam tot ce tinea de ea.De ce nu putea fi si el normal?Sa aiba si el parinti si toate alea , sau macar sa nu se mai simta asa , sa nu se mai comporte ca ultimul om si sa fie nesimtit?

Nuu , el trebuia sa faca toate aceste lucruri.Sa nu isi arate adevarata fata pentru nimic in lume.Trase fumul in piept si apoi il dadu incet afara oftand incet si lasandu-si capul pe spate , privind tavanul.
Nu mai vroia nimic din toate prostiile de genul.De ce?Pentru ca se simtea mult prea prost pentru ca se comporta urat cu toate lumea.

De ce?Firea lui era mult prea ciudata.Se schimba mult prea des si totusi nu ii venea sa creada acest lucru.Ca avea atat de multe masti si intr-un moment de slabiciune , fata lui adevarata iesisnd la iveala doar in acea seara , dar nu mai conta acum.