it's you and me against the world

[Bell Evans]

• Surase bland, privindu-l cu un zambet intiparit pe chipul palid, obosit. I se parea o idee foarte buna pentru vacante, desi in cea de Craciun si cea de Pasti puteau ramane la castel. Ofta incet, gandindu-se in acelasi timp ca nu voia sa fie o povara pentru alti oameni. Putea sa se descurce singura, putea sa mearga la Arwen si Lucas sau sa isi petreaca timpul alaturi de Nathan si Shayera in Pestera lui Godric.
  
  "-Nu stiu ce sa zic. Poate vom sta cu voi in timpul vacantei de vara, dar nu foarte mult timp. Nu as vrea sa fiu o povara" murmura ea, incet. I se parea totusi o idee buna.
  
  Incepu sa-si imagineze cum ar fi fost viata ei daca nu si-ar fi pierdut parintii. Probabil diferita - cu mult mai diferita. Incerca de fiecare data insa sa renunte la acest obicei pentru ca era constienta ca nu o ajuta; erau doar vise desarte si sperante care nu aveau niciun rost. Nu mai traiau, nu mai erau acolo pentru ea sau pentru Nate; ramasesera doar ei.
  
  "-Dar multumesc pentru propunere" remarca Bells, zambind.