it's you and me against the world

[Bell Evans]

• Ii stranse mana, privindu-l cu simpatie; vestea ca barbatul avea sa devina tata curand trezise in ea un sentiment nou. Mereu iubise copiii, mereu visase sa devina la randul sau mama si sa-si intemeieze o familie frumoasa, exact cum fusese a ei. Simti insa din nou cum lacrimile i se aduna in ochi, cand amintirile ii invaluisera gandurile; nu putea controla asta, era prea devreme si trecuse mult prea putin timp de la moartea lor.
  
  "-Faptul ca vei fii tata" incepu ea, plecandu-si privirile. "E un lucru minunat" sfarsi tanara.
  
  Stia cat de mult te putea schimba un asemenea eveniment si era constienta ca el avea sa fie un parinte bun. Dupa modul in care se purta cu ea si Nate, nu avea nici cea mai mica indoiala; invatase de-a lungul timpului ca un om care parea cel mai aprig in relatiile cu cei din jur, in cadrul familiei era bunatatea intruchipata. Nu traise experienta asta pe propria ei piele, dar stia ca totul putea sa se schimbe si nimic nu tinea pentru totdeauna.
  
  "-Mi-ar placea sa o ajut pe Natalie, daca as putea; mereu am iubit copiii. Practic, eu l-am crescut pe Nate" spuse Bells, dupa o pauza de tacere. Nu o cunostea prea bine pe iubita lui, dar auzise lucruri foarte bune despre ea. Era totusi ciudat cum criticile bune pe care le auzea despre oameni le credea instantaneu, iar cele rele nu le lua in seama. Considera ca nu e bine sa judeci aparentele pana nu cunosteai persoana respectiva, lucru ce ii rezervase surprize de fiecare data. "Si nu m-a deranjat deloc acest lucru" sfarsi ea.