Our land, our rules.

[Mina Fabienne Potter]

Soimita isi incrucisa mainile la piept si se aproprie incet de cadavrul femeii. Se uita indelung la el dupa care se gandi sa ii raspunda lui Alexander:
-Tu ma intrebi pe mine daca sunt bine? Da, sunt bine, desi eu ar fi trebuit sa te intreb pe tine chestia asta. Crezi ca ai putea te rog frumos sa imi explici ce s-a intamplat aici deoarece sunt bagata in ceata pana peste cap si chiar as vrea sa te ajut.
"Ce sa fac acuma?" isi spuse Mina. "Singura m-am bagat, singura trebuie sa ma scot, si oricum l-as fi ajutat, deoarece imi este coleg." Erau in toiul noptii, aproape miezul noptii, nici prin ruptul capului nu ii trecea Minei ca isi va petrece noaptea in Padurea Interzisa uitandu-se la colegul ei de la Viperini cum o omoara pe acea femeie. Se uita la luna, aceasta stralucind foarte tare, parca facandu-i in ciuda Minei deoarece ea avea o seara linistita.