Cicatricea lunii

[Lisa Parker]

De ce mai am cap pe umeri daca prezenta lui nu-mi face decat rau? Cum Dumnezeu s-a ajuns la asta? Credeam ca am scapat o data pentru tot de-a-una de trioul acesta. Doamne! Ma urmareau peste tot. Am scrutat-o pe Mina din priviri. Parea in regula. Mai putin incheieturile nooastre lipite. Ei, asta n-avea sa o omore. Sau cel putin asa credeam.
Dar stai putin... Sa va intalnim in sfarsit? Ce era in capul lui? Se purta oare asa din cauza Minei? Sau oare chiar nu ma mai recunosteau? Imposibil! Absurd. Am trait in aceeasi casa cu acesti barbati timp de 3 ani. Atunci am gustat pentru prima oara gustul dulce-acrisor al iubirii si gustul amarui al geloziei. Jonglasem intre aceastia. Mai exact ei ma jucau ca pe o minge de ping-pong. Una enervanta, dupa parerea lor. Totusi semntimentele au persistat. Ma cautasera continiuu. Dar nu s-a mai intamplat sa fie toti 3 prezenti o data. Am facut un pas in fata si m-am rastit la cel care ni se adresase.
-Cand ai sa te schimbi dragule?
Acesta se crispa si se incrunta la mine apoi la Mina. Deci nu voiau ca ea sa stie de linistita noastra viata de colegi in camera rece si umeda de internat.
-Cand ai sa si afli cine suntem probabil ca o sa ne schimbam.
Cum as putea sa nu recunosc vocea acea? Imi alina serile ploioase din timpul verii. Cu soapte calde, aromate si pline de culoare. JJ. Ma pierdeam in ochii lui de culoare sangelui. Erau drogul meu. Cat despre cel cu ochii ca de topaz, Flinn, ei bine... Acela fusese cel care avea cea mai mare increde in mine. Imi redase pofta de viata. Ma ridicase la nivelul la care eram acum. N-am sa uit nici o data acele cuvinte... Pentru mine esti cea mai frumoasa fiinta. Mintea ta e ca un luminis mereu cald si inundat de flori a caror parfum ma imbata"Sau... Ce draguta esti cand te enervezi.
Da, se intampla des sa ma enervez! Dar ma tachina cu tot dinadinsul. Al 3-lea, Bruno, el era cel mai scund... Dar nu cu mai mult de 3-4 centimentri. Parul lui alb era cuibusorul meu de relaxare. Imi afundam mainile in parul lui pufos si cadeam intr-ostare de somnolenta. Adormeam mai mereu in bratele lui. Era asa de bine acolo, ma inconjura cu toata forta si fermitatea. Dar era delicat si gratios, totodata.
Cu totii imi aminteau de acele zile. Practic traisem in casa cu 3 baieti care atentau la mine. De fiecare data cand eram in bratele unuia dintre ei ceilalti se purtau de parca nici nu le pasa de existenta mea. JJ era cel mai dificil. Era destul si sa nu-i spun odata ce faceam. Nu mai vorbea cu mine cu zilele. Flinn era genul tachinator care nu isi lasa jocurile pana nu castiga. Iar Bruno... Ei bine... Bruno era cel care ii suporta pe primii 2 mai mereu. El avea mereu umarul pe care sa ma descarc pregatit. Era mereu gata sa nu bage in seama momentele de tandrete cu ceilalti 2.
Fiecare avusese un rol important in evoluarea mea ca vrajitor... Si ca om. Mai ales ca om.
Genunchii mei tremurau acum mai ceva decat daca as fi fost intr-un frig extrem. Mina se uitam in continoare nedumerita la schimbul nostru de privir. Fiecare dintre ele avea menirea sa-mi raduca in creier acele amintiri. Acele zile. Totusi trebuia sa o scot de acolo. Nu o puteam lasa pe mana lor, chiar daca stiam ca ei tot pe mine ma vor tine la inima. Devoratorii mortii iubeau o singura data si aveau sa moara daca nu primeau acelasi lucru in schimb.
-Sa mergem Mina, nu cu noi au treaba.
-Dar... Dar... Adica.. Nu cu noi vorbeau?isi plimba ea ochii prin imprejurimi.
-Nu cu noi. Sa mergem, se face frig si nu vreau sa racesti.
Am apucat sa ma intorc cu spatele la ei, cand Flinn sarise in spatele meu si ma prinse de talie. Isi incolaci mainile peste abdomenul meu sa ma stranse ferm. Isi lasase putin barbia mai jos, pana atinsese spatele meu. Ii puteam simti fierbinteala respiratiei.
-Nu pot sa te las sa pleci asa. Defapt pe nici una. Sunteti prea valoroase pentru Devoratori. Una va fi una purtatoarea noastra -se uita la cei 2 barbati din spate- iar cealalta va fi pastratoarea puterilor noastre.
M-am crispat. Inca puteam sa-l simt acolo, langa mine. Imi aminteam de felul cum ma lua in brate acum 2 ani si m-am infiorat. Un gand mi-a fulgerat mintea. Vor sa fim ale lor....

Amintirile or sa ma ingroape...