Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Il lasa pe Nate cu Odette, ridicandu-se si plecand; ar fi vrut sa plece de acolo, dar realiza in curand ca toti prietenii sai se adunasera intre cei patru pereti. Totusi, lucrurile se imbunatatisera semnificativ - muzica devenise acum doar de fundal, semn ca petrecerea aceea nu fusese niciodata o petrecere in adevaratul sens al cuvantului. Nici nu intentionase asta, venise acolo ca sa gaseasca putina liniste, sa aiba parte de cateva clipe alaturi de cei dragi.
  
  Il vazu pe Carsten, pe acelasi fotoliu unde statuse cu Nate, si se indrepta spre el; chiar voia o explicatie din partea lui si nu motive patetice, ca cele abordate cand fratele sau fusese de fata.
  
  Se aseza pe un alt fotoliu, chiar de langa el, si se intoarse spre tanar. Cand vorbi, glasul ii era scazut si oarecum frustrat, dar nu se citea nervozitate sau ironie in el.
  
  "-Ce a fost totusi intre voi doi?" murmura Bells, cu privirile atintite pe chipul lui Carsten.