it's you and me against the world

[Bell Evans]

• Zambi usor, rostind incantatia vrajii; gandurile ii fura umplute pret de cateva secunde de imagini haotice, dar in cele din urma ajunse la amintirea de care vorbise Carsten. Era o previziune, memorata detaliu cu detaliu. O vazu pe Natalie, tinand un copil mic in brate; era intradevar un baiat, cu parul roscat si ochii mari. Isi agita vioi pumnisorii prin aer, cu un zambet larg. Carsten era si el acolo, privindu-l cu mandrie.
  
  Amintirea se dizolva, iar gandurile lui Carsten devenira din nou necunoscute; tanara surase larg si il imbratisa inca o data, neputand sa-si stapaneasca bucuria - micul Roux avea sa fie superb.
  
  "-E atat de frumos" sopti ea, cu admiratie.
  
  In minte incepura sa i se formeze alte imagini, cu un posibil copil al sau; il crescuse pe Nate si nu se plansese niciodata. Avea de fiecare data senzatia ca el ramasese la fel de mic si vulnerabil in fata tuturor, dar acum devenise un adolescent in toata firea. O facea sa se simta mandra ca este sora lui.