Cand ingerii pleaca...

[Nathan Vermont]

Alexander & Ginny

Fulgii mari de nea se asterneau incet pe asfaltul rece din Little Hangleton , avea mainile varate in buzunarele paltonului negru ce il purta.Nu putea spune ca ii era frig , ca mintea atunci si asa nu prea ii pasa.
Vroia doar sa ajunga in cimitir si nimic mai mult , chiar daca la acea ora destul de tarzie nu avea ce cauta afara , dar niciodata nu tinuse cont de reguli si nu o va face de acum sa fie clar.

Pasii il purtasera spre portile imense si groase ale cimitirului.Le dadu la o parte si se indrepta spre doua morminte mai speciale pentru el.Isi scoase bagheta din buzunar si murmura ceva , in mana aparandu-i niste trandafiri.
Se lasa pe vine , dand la o parte zapada ce se asternu si citi numele parintilor lui.Ii era dor de ei , nu putea spune nu.Chiar daca parea atat de matur , nu era asa si in interior.Inca mai tajnea dupa glasul mamei lui , chiar daca nu il mai auzise de mai bine de zece ani.

Isi scutura incet capul schitand un mic zambet , in coltul gurii si privind cele doua poze , in timp ce punea trandafirii rosii ca sangele pe pietrele funerare.
Nu mai fusese pe aici de o luna , dar chiar avea nevoie sa fie acolo , macar pentru o clipa sa lase garda jos , sa fie din nou el si nimic mai mult.
Parca totul disparuse in momentul cand calcase in cimitir.Totul era diferit si perspectiva lui asupra vietii , privea totul altcumva si chiar nu stia de ce.

Ofta , punandu-se mai bine pe jos , fara sa ii pese daca se murdareste in momentul de fata si privi in continuare pozele parintilor lui.
Nimeni de la castel nu stia ca plecase.Nu anuntase , nici chiar pe o anume roscata pe care nu o mai vazuse de mai bine de o saptamana.
De atunci , din biblioteca nu se mai chinui sa mai dea de ea.Stia ca daca aceasta isi facuse ordine in ganduri si sentimente ,la fel ca el atunci il va cauta.

Ofta , strangand mana in pumn usor enervat.Se incrunta pentru cateva clipe , revenind la vechea lui personalitate de copil.Macar pentru timpul ce petrecea acolo in cimtir.
,, De ce a trebuit sa ma parasiti...? " ingana , parca se ineca nu alta.
Nu mai putea vorbi normal , ii venea sa loveasca tot ce ii iesea in cale.
Niciodata nu simtise mai mult decat in acel moment ca parintii lui sa fie acolo , macar pentru cateva clipe.Isi dadu ochii peste cap , inchizandu-i pentru cateva clipe.

Vroia o tigara , dar se abtinea pe cat posibil.Nu vroia sa fumeze in cimitir.Nu era prost crescut , sau nici chiar atat de mult.Lipsa unei familii normale , il facuse sa fie asa.
Sa se schimbe cu totul si sa devina un nesimtit.Pentru el nu mai conta nimic.Stia ce scopuri avea in viata si ca tocmai se indragostise de o anume fata , nu il ajuta cu nimic in momentul de fata.

Brusc mintea ii pleca la ea , tajnind dupa acele buze dulci si calde si daca ar fi fost acolo langa el , ar fi dat dracului tot si ar saruta-o din nou , dar nu avea acest noroc si in plus stia ca prima iubire nu se uita niciodata.
Pufni , muscandu-si apoi limba destul de tare su continuand sa stea pe pamantul rece.
Noroc ca avea paltonul negru si era mult mai bine asa , ca nu avea sa se murdareasca , mai ales ca era totul alb in jurul lui , facand parca cimitirul mai frumos , dar tot nu era asa , cel putin nu pentru el.