Cicatricea lunii

[Lisa Parker]

OOC: Jur ca nu-ti mai spun nimic de acum. =)) Auzi la ea, discururi nemaintelese! Pai daca nu le intelegi de ce pana mea le mai asculti? Pana si profu' zice ca sunt buna deci, te rog

Desi ar fi preferat mai bine unul dintre acele discursuri psihologice nemaiauzite si nemaintelese de nimeni.

__________________________________________________
Macar se prezentase. E si asta un inceput. JJ nu fusese nicicand atat atat de politicos. Sa dea mana cu cineva? Nici o data! Oamenii pentru el erau doar niste jucarii in mainile lui. Dar cu Mina se purtase asa de frumos... Gata! Nu te mai gandi, ractioneaza, scoate-o de aici!
-C...Cum m-ati gasit? Am facut o voce tremuranda. Ca si cum as fi fost speriata de ei. Macar sa o protejez pe Mina de iresponsabilitatile mele.
-Cu talent, scumpo. Plus ca lasi duhoarea aia de parfum peste tot pe unde mergi. Izbucni in ras. Imi venea sa-i scot ochii si sa ii pun in palma... Dar ce-i drept si eu radeam. Duhoarea era de la parfumul pe care mi-l daruise el.
-Eh, e vina ta, nu a mea.
-Da, poate. Dar ma mir ca inca il mai porti.
Hmm.. Asta chiar e JJ? Era prea glumet. Prea distrat de ceea ce il inconjura. De obicei era era domnul melancolic. Nu avea chef de nimic.
-Si totusi.. Ce cautati aici? Am intrebat uitandu-ma catre Flinn in spate.
-Pe voi 2. venii raspunsul lui, fara nici cea mai mica ezitare.
-Pe cine am omorat? trebuia sa fac o gluma, nu?
-Pe nimeni... Inca.
-Uhm... Adica?
-Iti explicam pe drum. Vei venii cu noi micuta debutanta.
Ce?! Nici nu auzisem bine restul propozitiei. Doar acel cuvant mi-a trecut cum trebuie prin urechi.
-Acelasi simt sec al umorului. Revin la intrebarea mea: cand ai sa te schimbi?
Cat de toanta eram? Eh, nu mai conteaza. Daca continuam sa-i atat cu replici acre poate... Nimic! Ce rezolvam? Poate doar ii infuriam. Era vorba ca vom ramane prieteni. Sau ma rog... Un fel de amici.
Mina! Apropae ca uitasem de ea. Flinn se uita atent la mainile noastre si spuse pe un ton cald.
-Inca sunteti legate, nu-i asa? Da-mi mana.
Mi-o lua intr-a lui si incepu sa o mangaie. Bruno isi facu rapid aparitia langa mine si ne puse mainile intre palmele lui dandu-i la o parte pe JJ si Flinn. Rosti una dintre vrajile alea pe care nu le intelegeam nici o data si brusc durerea incepu sa piarda teren. In scurt timp semnele se dezlipira.
-Mmultumesc Bruno. Am schitat un zambet dulce si a dat din cap.
Mina se uita in continuare la gesturile mele prietenoase cu ei. Parca era pe alta lume.
-Asa, deci ce aveti de gand cu noi? Nu de alta, dar Mina nu vine orice ar fi
-Imi pare rau, dar chiar trebuie sa veniti. Daca te ajuta cu ceva, sunteti in pericol. Si cine Dumnezeu v-a pus sa veniti taman in Padurea interzisa?
Mina se uita la mine... Apoi la ei, pe rand si incerca sa raspunda...


Trecutul bate la usa...