Cand ingerii pleaca...

[Ginny Anne Alden]

Tinea in mana un buchet de frezii albe,preferatele bunicii ei. Mai avea putin pana la intrarea in cimitir si deja isi simtea inima in gat.
Mereu obisnuia sa se duca la mormantul bunicii ei cand se simtea confuza,cand nu stia ce sa faca. Si acum chiar era momentul.
Se cutremura usor in bataia vantului cand ajunse la portile impunatoarea ale cimitirului si intra cu pasi micuti.
Mergea parca mecanic printre pietrele funerare,nu observa nimic din jurul ei,parca intrase in transa,tot ce voia era sa ajunga la mormantul bunicii ei.

Si cand insfarsit o facu se prabusii in fata pietrei scapand buchetul de frezii si se napustii cu mainile pe piatra funerara. Voia atat de mult ca ea sa fie in viata.
-Bunico,imi este atat de dor de tine.
Soptii Cercetasa simtind cum lacrimi mici cad pe obrajii ei,era foarte confuza in legatura cu tot,iar faptul ca acum era la mormantul bunicii ei o facea sa fie si mai instabila emotional.

Cu mainile tremurande lua buchetul de frezii de pe jos si il puse cu grija in fata mormantului.
-Ti-am adus frezii exact cum iti plac.
Vocea ii era un pic vlaguita din cauza vantului care sufla,si lacrimilor care curgeau necontenit pe obraji.
-Ce sa fac?!