Funny Faces

[Asaki Sayoko]

-Sunt Kana, concluzionă fata. Însă scrise invers. Şi n-au niciun sens...

Îşi permitea concuzia asta, având în vedere că japoneza era limba ei natală. Apoi privi din nou pânza. Ka fiecare zece caractere se repeta un simbol Kanji tradus prin cuvântul "linişte". Prima silabă din fiecare şir de zece avea acelaşi număr de linii. Fiecare ultimă silabă din serie se termina în "a". Silabele a treia şi a şasea erau scrise mai mic...

-E ritmic, simetric şi rimează. Pare a fi o poezie... Sau o vrajă... Pe de altă parte, algoritmul e prea complex pentru o formulă magică.... Dă-mi zece minute şi... poate reuşesc.

Apoi tresări.

-Evident! De jos în sus, de la stânga la dreapta şi cu caracterele rotite 90 de grade! Scrise-n stilul ăsta, sunt uşor de confundat. Cu condiţia să nu mă-nşel, acum are nişte logică.

În cinci minute, făcuse deja înconjurul camerei de vreo cincisprezece ori. La final, se lipi cu fruntea de un perete şi rămase aşa treizeci de secunde.

-A pierdut logica. N-am suficiente verbe... Ce rămâne...

Ce rămânea era varianta ca toată logica mesajului să fie geometrică. Era greu de crezut; magia şi matematica nu se avuseseră niciodată bine. Însă era singurul lucru care-i trecea prin cap şatenei la momentul acela.

-Sunt deschisă la sugestii, dar chiar acum, dacă ai baghetă, vreau o foaie, un creion şi-un set de geometrie.

Se lăsă din nou într-un fotoliu, dorindu-şi să fi avut cu ea pisica.