Funny Faces

[Mina Fabienne Potter]

Soimita o asculta cu foarte mare atentie pe Sayoko. Isi scoase bagheta, dupa care facu o vraja si in momentele imediat urmatoare colega ei avea un creion, o foaie, si un set de geometrie. I le inmana, dupa care se aseza langa ea pe fotoliu. Fata incepu sa scrie si sa calculeze, in timp ce Mina o privea nedumerita. Niciodata nu fusese in relatii foarte bune cu matematica, si chiar nu dorea sa devine de acum. Ea si matematica era ca si cum ai incerca sa impaci capra cu varza, si dupa cum se vede, acest lucru nu este posibil.

-Mi-as dori sa fie aici ceva care sa ne dea un indiciu, dar sa nu ne explice totul. Nu stiu daca ai inteles, dar ceea ce vreau sa iti spun, nu se prea poate spune in cuvinte, si sa aiba si logica, rase ea.

De undeva din spatele camereu se auzi un pocnet mare. Parca cineva aruncase un obiect mare din lemn pe podea, de la o altitudine mai mare. Mina tresari pe moment, dupa care sari ca o pisica de pe fotoliu, cu bagheta in mana, bineinteles, si se indrepta spre locul de unde se auzise pocnetul.
-Lumos!
Varful baghetei se aprinse si spre surprinderea soimitei, acolo, in fata ei, era un cufar prafuit.