We are not separate

[Kennya Allen]

Kennya ajunse pe malul insulei uitandu-se in departare catre silueta inchisorii. Isi inchise putin ochii din cauza brizei puternice si ofta in timp ce isi trase roba mai aproape de trupul ei cautand o urma de caldura. O lua cu pasi mari catre cararea ce serpuia de-a lungul reliefului, strecurandu-se aproape ce cei cativa copaci ce se unduiau in directia vantului. Nu ii placea sa atraga atentie, insa aceasta venea fara sa tina cont de dorintele fetei. Cladirea din fata ei era uriasa. Parea sa se ridice peste zece etaje, iar Kennya ramase cateva clipe sa se uite lung la ea. Din afara parea sa fie uzata si abandonata, insa fata simti puterea care prospera in interiorul ei. Era destul de greu sa te lasi pacalit, chiar daca dementorii nu mai domneau acel loc, prizonierii ramaneau aceiasi.

Kennya suspina relaxata in timp ce mergea printre oamenii care ieseau din inchisoare. Totul parea sa prospere in comunitatea vrajitoareasca, iar acea zi era una linistita chiar daca cerul era intunecat. Aerul in interiorul insulei era proaspat si curat, insa nu rece. Viperina isi deschise roba la gat si incetini pasul. Avea presimtirea ca nimic nu va merge rau. Insa ca o lovitura impotriva gandurilor ei, Kennya intra in coliziune cu un trup puternic. Clipi des si instantaneu simti mirosul omului invadandu-i narile. Mirosul dulce si imbatator al sangelui de om. Se uita confuza la omul panicat din fata ei cautand orice rana deschisa, insa nu vazu nici una. Nu era al lui? Deschise gura sa-l intrebe daca totul era in ordine, dar omul paranoic deja trecuse in graba pe langa ea fugind din ce in ce mai repede.

Isi scutura putin capul, apoi isi continua drumul cu gandul la ce se intamplase. Incepu sa se ingrijoreze putin, stiind ca securitatea nu era nici pe departe la fel de buna ca inainte. Daca statea sa cantareasca faptele putea sa zica ca Azkabanul era chiar mai periculos decat inainte. Iar ea avea ghinionul sa ajunga aici tocmai in momentul cel mai nepotrivit. Scrasnii usor din dinti si isi musca buza ajungand in sfarsit in fata cladirii numai ca sa auda o voce foarte cunoscuta.

“Kennya.”

Viperina isi ridica chipul instantaneu privindu-l in ochi pe Raizen. Il lua brusc de gulerul robei si il tranti in peretele cel mai apropiat.