Old habbits

[Asaki Sayoko]

OOC: Eu, Ştef şi maxim încă două persoane.

BIC:

Sayoko era departe de a fi cea mai comunicativă fată din şcoală, dar asta nu însemna că îi plăcea sentimentul de a fi singură, deşi într-o cameră plină de oameni. Nu-şi închipuia ce anume le făcuse pe colegele ei să se culce la ora nouă într-o zi de vineri, pentru că, în ciuda comportamentului uşor standardizat ai membrilor casei, “Ochi de Şoim” nu dusese niciodată lipsă de petrecăreţi, care-şi dezvoltaseră abilităţi uimitoare de a scăpa de sub supravegherea exagerat de strictă a diverselor cadre didactice, ale căror flecuri clămpăneau sacadat pe podea la absolut orice oră.

Asiatica, însă, dac-ar fi fost după ea, ar fi dormit încă de pe la şapte, cu pisica torcând ritmic, ascunsă sub pătură, ea încercând zadarnic să deosebească sutele de sunete pe care le auzea într-o singură secundă. Dar pisica era afară, iar la cât de întinse erau împrejurimile Hogwartsului, şatenei i-ar fi trebuit trei ore numai prentru un plan de căutare organizat. Ce să mai vorbim că Okuni era o pisică zburătoare şi ar fi putut foarte bine ca, exact în acel moment, să fie tocmai la Hogsmade, sau, cine ştie, King's Cross.

Ei, avea să îşi ia nişte foi groase, o peniţă şi nişte cerneală neagră şi să iasă afară. Probabil urma să deseneze sau să scrie ceva. Se dădu jos din pat, deschise cufărul şi scoase din el un kimono de mătase uşoară, alb, cu flori de culoare albastru-regal. Renunţase de vreo lună la stilul ei vestimentar cu tricouri hazlii şi nelipsita vestă sau jachetă de blugi, în favoarea a ceva puţin mai feminin, deşi nu foarte practic. Atunci când îşi luă în picioare espadrilele albe lovi din greşeală cufărul, al cărui capac se închise cu un pocnet dureros de sonor.
Sayoko aşteptă câteva secunde, dar niciuna din colegele ei nu părea să se fi trezit. O uimea uneori ce somn adânc aveau Şoimencele.

Îşi luă colile, peiţa şi călimara şi ieşi, strecurându-se fără zgomot până în curtea interioară, unde se întinse în iarba care strălucea întunecat, sub luna ca un sloi de argint, care urma să se topească în catifeaua bolţii cenuşii.