it's you and me against the world

[Bell Evans]

• "-Un animag?" repeta ea, usor surprinsa. "Interesant" ingana Bells.
  
  Isi aminti povestea cu animagii pe care i-o citea mereu lui Nate, inainte de culcare; adora acea istorioara scurta, desi o schimba aproape de fiecare data pe alocuri. O gasise intr-o carte veche, din biblioteca mamei sale. Pe langa Povestile Bardului Beedle, aceea era de departe favorita lui. Ofta incet, cu un mic zambet.
  
  Ii era dor de vremurile in care Nathan era un copil lipsit de griji, vioi si vorbaret; acum parea de nerecunoscut si chiar se ruga mereu sa isi revina, sa se schimbe inapoi. Era constienta ca asta nu s-ar fi putut intampla prea repede, dar speranta murea ultima. Inca mai spera ca viata sa ii ofere si putina bucurie.
  
  Privi cobra lui Carsten, care se unduia usor prin aer la cativa metri de ea; o privi cu oarecare blandete si intinse mana ezitand. Nu era un animal pana la urma, ci un om chinuit - cel putin din punctul ei de vedere.