Old habbits

[Steve Wandcore]

Steve îşi roti privirea şi observă că era singura persoană din camera de zi a Cercetaşilor. Colegii săi erau deja în dormitoare, pesemne extenuaţi după această săptămână de şcoală. Îi înţelegea perfect. Fusese o săptămână foarte grea, mai ales că era sigur că făcuse varză la testul de la aritmanţie şi primise o temă suplimentară la previziuni despre viitor: întocmirea de astrograme şi horoscop personalizat pe următoarea săptămână pentru 12 colegi. Totuşi, după lupte seculare care au durat aproape toată după-amiaza, ultima "planşă didactică" de astrologie era terminată. O aşeză cu grijă alături de celelalte şi, simţind nevoia de puţin aer proaspăt, luă decizia de a face o plimbare prin curtea şcolii.
Se strecură cu mare grijă afară din castel, ajungând în curtea interioară. Vremea de afară era încă plăcută, deşi ne găseam la mijlocul toamnei. Pe cerul nopţii, bătut cu mărgăritare, nu era nicio urmă de nor iar secera Lunii strălucea mândră deasupra capului băiatului. Acesta observă brusc faptul că nu era singur pe domeniile şcolii. La umbra unui copac văzu silueta unei tinere eleve. Aceasta îl observă de asemenea şi, dându-şi seama că avea de-a face tot cu un elev, îl salută, făcându-i cu mâna. Îi răspunse la salut şi se apropie de copacul cu pricina. Acolo, dădu cu ochii de o elevă asiatică, de o seamă cu el, cu care nu avusese încă ocazia să vorbească, dar ţinea minte că aparţinea Ochilor-de-Şoim (nu şi-ar fi putut da seama de acest lucru acum, dat fiind kimonoul, foarte frumos lucrat, de altfel, purtat de fată, lipsit de simbolurile vreunei case).
"Bună." murmură băiatul, încă rezervat, necunoscând caracterul persoanei cu care tocmai făcea cunoştinţă.