We are not separate

[Raizen Isildur]

• Raizen arunca priviri pline de indoiala in jur. Niste lumanari uriase agatate de tavan luminau slab incaperea aceea mica.
  
  "Cred ca puteai sa-ti folosesti farmecul tau de femeie ca sa ne asiguri o cale inauntru. Esti incantatoare. Si totusi.. preferam sa nu afle nimeni ca sunt aici. Cand isi vor da arama pe fata cu totii, nu stiu de ce parte o sa pic, si cum o sa iasa totul." zise el cu un glas scazut, gutural. "In orice caz, spuneam ca cei care au cautat incantatia nu au gasit-o, dar sunt sigur ca este acolo. O vom gasi." mai adauga el.
  
  O urma de sange se intindea pe podeaua camerei. Venea de undeva dintr-un colt. Orice fusese, se petrecuse chiar in acea incapere. Raizen ridica scurt din sprancene intr-un gest care arata o neincredere si mai mare in tot ceea ce vedea. Se indreptara catre ghiseul din capatul camerei, la care se afla un vrajitor de varsta mijlocie, gras, cu un par lung si slinos. Raizen incepu sa ii explice ca trebuie sa cerceteze celula unui fost detinut, insa barbatul ii spuse ca asa ceva era cu neputinta.
  
  "Nimeni nu are permisiunea de a intra acolo. Se zice ca celula este blestemata... asa ca a fost sigilata dupa evadarea lui Black. Prizonierii din aripa aceea spun ca inca se aude vocea acelui detinut balmajind tot felul de prostii in latina."
  
  "Nu cred ca m-ai inteles bine. Nu-mi pasa ce zice o gasca de mucosi sau de sigiliul vostru. Trebuie sa cercetez celula. Acum." ii raspunse Raizen amenintator. Barbatul ramase netulburat, insa se putea vedea ca isi inclestase mana pe bagheta din interiorul robei. Raizen facu un pas inainte gata sa-l apuce de gat printre gratii, insa Kennya il dadu la o parte cu mana si zise zambind ostentativ:
  
  "Vrem doar sa vorbim cu detinutii din celulele alaturate. Avem motive sa credem ca planuiesc o evadare tocmai prin fosta celula a lui Sirius Black. Sunt sigura ca asta nu va fi o problema..."
  
  Fata isi musca buza de jos privindu-l drept in ochi pe barbat. Acesta facu ochii mari pentru o clipa dar apoi zambi privind-o plin de dorinta din cap pana in picioare si zise:
  
  "Daca spui tu... Sunt sigur ca putem sa ne intelegem cumva. Te astept sa treci pe aici cand te intorci."
  
  Raizen simtea cum ii pulseaza venele in tample, insa ramase tacut. O apuca pe Kennya de brat si se indreptara amandoi catre usa din stanga, care ducea spre aripa Vestica a inchisorii. Intrara pe un coridor ingust cu o serie de scari in capat. Peretii erau mucegaiti si singura sursa de lumine venea de la o torta ce palpaia de parca era gata sa se stinga. Kennya il stranse mai tare de brat cand traversara coridorul. Domnea un miros neplacut si Raizen era deja nerabdator sa plece de acolo. Urcara in graba scarile, trecand pe langa o serie de usi, si se oprira in fata uneia deasupra careia scria opt. Erau la etajul opt. Intrara intr-o camera mare, cu celule pe ambele parti.
  
  "Ma descurcam si singur cu tembelul ala. Oricum il snopesc in bataie cand ne intoarcem." zise Raizen printre dinti.
  
  "Sa speram ca nu va fi nevoie." ii raspunse enigmatic Kennya.
  
  Se indreptara cu pasi marunti catre celula cu numarul 481, aflata pe partea stanga, la fel ca toate cele cu numar impar. Parea se fie undeva in capatul camerei. Raizen auzi chitaituri de sobolani si se cutremura din cauza acelui loc oribil. Un miros atat de ingrozitor plutea in aer incat nici nu putea fi descris. Era intuneric asa ca Raizen scoase bagheta si sopti Lumos. Primul lucru pe care il observa fu un detinut plin de sange care se lovea in mod repetat cu capul de gratiile ruginite de fier. Raizen si-ar fi facut cruce, insa Kennya il tinea de bratul drept. Se multumi sa zica totusi:
  
  "Madre de Dios..."