where the wild roses grow

[Natalie Francis]

Isi dezlipi privirea de a lui , fixand-o asupra lacului . Numai o clipa de priviri fulgeratoare ar fi putut declansa o ploaie de lacrimi . Cel putin din partea ei . Era total derutata , iar el nu o prea ajuta . Isi intoarse din nou privirea catre el , acum fiind mai calma , mai pregatita sa dea ochii cu el. Poate ca ea se comporta prea prieteneste cu el , iar asta il deranja . Isi privi inelul de pe deget . Carsten il daduse in turnul vrajitorilor adulti . Il rotea cand la stanga cand la dreapta , jucandu-se absenta cu el . Avea sa uite ca el o mintise , si sa-l ierte sau .. Mai bine nu . Mai bine il ierta . Cu siguranta merita o a doua sansa . Cel putin o a doua .. de la ea .

Dar nu vreau sa o faci daca nu vrei Carst . tonul pe care spusese asta , era atat de calm si dulce , incat ai fi crezu ca-i vorbea unui copil . Unu copil bolnav , in cazul de fata . Spune-mi .. daca mai este ceva despre care nu mi-ai spus . Sunt curioara daca aceea a fost ultimul lucru de care nu mi-ai vorbit de la inceput sau.. daca mai exista si altele . Dar .. sa nu-ti faci griji ..te-am iertat . Il iertase , fiindca nu putea trai fara el . Nu in momentul de fata . Pana la urma se iubeau , si nimic nu sta in calea unei iubiri adevarate . Schita in fina un zambet catre Carsten.