Cicatricea lunii

[Lisa Parker]

-Ia mana de pe ea! Ma zbateam sa scap din stransoarea ferma a lui JJ. Daca mai punea un singur deget pe ea l-as fi aruncat in aer.
-N-am sa-i fac nimic, doar sti prea bine.
-Nu conteaza! Doar ia mana de pe ea!
Cand stransoarea lui JJ devenise mai lejera, profitasem de moment ca sa alerg inspre ea. L-am dat pe Flinn la o parte si am luat-o pe Mina in brate tinandu-i capul in umarul meu.
-Chiar nu intelegi ca ea habar nu are cine sunteti? ma rastisem eu la JJ.
-Serios? raspunsul lui venind la fel de taios.
-Foarte serios! Si as prefera sa ramana asa.
Mina se retrase putin si se uita la mine cu ochii inlacrimati, inca speriata de moarte de figura stupida a lui Flinn.
-Tu.. Tu... Chiar ii cunosti? Disperarea de pe fata ei se vedea acum, si mai tare.
-Mda.. Dar nu-ti face griji. Suntem in siguranta in preajma lor. M-am intors catre JJ. Doar ca de aici nu plecam. Mai bine faceti o trecere rapida in revista si restul mai vedem.
-Ma bucur sa vad ca nu ti-ai pierdut increderea in noi. JJ ma scruta cu privirea apoi spuse cu o voce ceva mai blanda care Mina.
-Stai linistita, ultimul lucru pe care l-am face ar fi sa va ranim. Haideti totusi sa ne miscam de aici. Riscam prea mult stand intr-un loc descoperit.
-Dar cine ar avea treaba cu noi? Intrebarea imi veni pe buze fara sa-mi dau seama. Si de obicei aceste comentarii il enervau.
-Nimeni, doar mintea mea bolnava! Nu ma fa sa te iau pe sus... Chiar nu vreau sa dai cu capul de toate crengile posibile. Aprope urlase.
Am inghitit in sec. A luat-o din loc. Mina s-a revoltat si.. au luat-o pe sus. Eh... macar asa nu ami trebuia sa meaga ea.
-Pune-ma jos!!!
-Nici nu am gandesc, draga domnisoara. Stai acolo, ca stai bine. Comenta Flinn cu un zambet amar.
Bruno o luase in fata de cateva minute, cautand un loc sub un copac, ceva in care sa putem sa ne adapostim de frigul noptii.
JJ ma tinu putin mai in spatele grupului.
-Trebuie sa vorbim.
-Acum ti-ai dat seama?
-Nu aveam de unde sa stiu ca ea nu stie de noi. Macar stie de ea...
-Ce sa stie? Curiozitatea isi facea loc in glasul meu tremurand.
-Eh, trecutul ei... Nimic interesant.
Isi incolaci bratele in jurul meu, aducandu-mi o stare de deja-vu. Cu toate astea nu avem de gand sa mai accept vreo scena, asa ca m-am tras putin. El ma stranse ferm si imi sopti.
-Suntem urmariti. Macar o data fi mai diplomata. Mi-o taie asa de scurt incat avusesem senzatia ca nu mai am pamant sub picioare.
-Acum ar fi cazul sa-mi spui cate ceva...'
In fata noastra, Mina se zbatea din toate puterile sa ajunga jos, pe cand Flinn radea in hohote. Acum, imi parea asa de incenta. Parca nu as fi vrut nici o data sa se ajunga la asa ceva. Dar daca si JJ stia ceva... Atunci si Mina avea un mic secret. Sau cel putin asa speram...
Padurea devenea tot mai intunecata. Desisurile fosneau permanent iar singura geana de lumina, luna, nu era prea generoasa. Respiratia greoaie a lui JJ ma infiora. Il simteam langa mine si nu puteam sa ignor dorul de a-l lua in brate si a-l smototci ca pe un ghemotoc. Dar trebuaia sa ma stapanesc... Putin probabil sa imi raspunda la fel sau sa izbucneasca in ras. O prietenie s-a legat intre toti 4. Am stat in acea casa rece timp de 3 ani, iar treaba pana acolo era foarte amuzanta. Avusesem proasta inspiratie sa inchiriez 1 camera dintr-un aparatment cu 4 mari, cat o garsoniera fiercare. Credeam ca or sa vina doar fete. Da' de unde... Incepusem sa-mi aranjez prin dulapurile masive lucrurile cand proprietarul intra agitat pe usa casei, fara sa bata sau sa se anunte. Tine foarte strans niste foi de hartie si se plimba prin camera. Incercand sa ma amuz putin i-am spus ca v-a face o gaura in podea si ca n-am sa platesc pentru reparatii. Asta nu facu decat sa-l enerveze si mai tare. Incepuse sa urle si facut o fata de nemultumit, injurand si dojenindu-ma ca n-am facut curat. Aducea niste clineti sa vada casa. In sinea mea ma bucuram enorm de companie. Locul ala imi dadea fiori.
Insa in loc de fete, in fata usii au aparut 3 barbati inalti, masivi si cu fete interesante. Erau imbracati destul de sobru si aratau de parca erau gata-gata sa-l omoare pe bietul proprietar care se agita, rasucindu-se prin camera. Nu le-a luat mult sa hotareasca daca vor ramane sau nu. Mai mult le-a luat sa decida care era camera cui. In acel moment m-am gandit la niste bieti absolventi care se purtau ma copilareste decat elevii abia admisi. Eh, absolventi si erau... Dar nu o aratau. Nu i-am lasat sa stie ca sunt acolo ca sa pot asista la discutiile aprinse pentru camere. Nu aveau cine stie ce bagaje dar vrafurile de carti intreceau orice limita. Isi comandasera pana si rafturi in plus...
Nu ne-a luat mult sa devenim cei mai buni prieteni. Eram un fel de gasca de scoala mijlocie care faceau totul impreuna, inclusiv bataile cu perne sau gustarile de la miezul noptii. Nimic nu se putea compara cu armonia din casa. Toate erau la locul lor, fiecare isi asigura curatenia si confortul, iar holul si sufrageria erau la comun, fiecare cu cate o sarcina bine pusa la punct.
Al 2-lea an trecuse la fel de repede, doar o mica schimbare isi facu loc. Peretele dintre camera mea si a lui JJ disparuse brusc. In rest totul ramase la fel, aceeasi rutina de dimineata, aceeasi ordine la baie, acelasi parfum permanent, aceleasi mancaruri gatite ca meniuri pe saptamana, acelasi iesiri la pizza...
Certurile mele cu JJ erau mereu suportate de saracul Bruno, iar increderea mi-o recapatam doar privind in ochii lui Flinn. Nu mai puteam spune ca ii simteam ca pe proprii frati. Insa obiceiurile nu se schimbarasera aprope deloc.
Ultimul an fusese cel mai greu. Inceputul lui mersese ceva mai stangaci, dar sfarsitul fusese un dezastru. Nimic nu-si mai avea locul, nimic nu mai avea rost. O iesire nevinovata la o cafea se transforam in scandal, si nu, nu eram eu cauza. Se parea ca cei 3 nu se mai suportau intre ei. Mereu aveau ceva de ascuns, mereu plecau pe furis care pe unde apucau ca sa iasa din cosmar.
O adiere de vant ma trezi din amintiri si ma facu sa constientizez mai tare prezenta lor. O geana de teama tot aveam, indiferent cat de familiare imi erau fetele lor. Avusesem mereu incredere in ei. Chiar si in cele mai grele momente.
Acum priotitatea mea principala era Mina care se zbatea pe umarul lui Flinn de parca era o gaina ce urma a fi taiata. Ma bufni un ras isteric si aproape ca ma prapadisem pe jos. Ceva imi era foarte cunoscut la aceasta scena. Un deja-vu total.

Memorie nelimitata.
__________________________________________________
OOC: Scuze pentru inca un post mai kilometric ca de obicei dar pot sa iau si un megafon si tot un ma aude somnul... :| Si pentru eventulele greseli... Scuze, ma dor creierii!