it's called german pride

[Effy K. Dietrich]

• Liz îşi întoarce uşor privirea spre fereastra aburită din stânga sa, încercând să vadă dincolo de vălul de ceaţă. Nu era o imagine foarte clară , mai ales din cauza gheţii depuse pe stlică , dar îşi putea da seama că ninsoarea nu încetase deloc. Un mic zâmbet îi apăruse pe buze , aparent fără motiv. Deşi uneori ura frigul, iubea zăpada. Unul din motivele pentru care adora Hogwarts-ul atât de mult era faptul că nu trecea iarnă în care să nu trebuiască să înoţi în zăpadă, de vrei să ieşi pe domeniile castelului. Era mult mai bine în comparaţie cu umezeala de care avea parte de cele mai multe ori în Nurnberg.
  
  "Sincer, nu-ţi pot răspunde exact. Provin dintr-o familie Încuiată , dar niciodată nu m-am simţit integrată alături de ei. Aşa că atunci când am primit scrisoarea de la Hogwarts nu am mai stat să mă gândesc şi la alte posibilităţi; tot ce conta era şansa de a scăpa de viaţa aceea oribil de anostă." Îi răspunse aceasta pe un ton scăzut, dar cu zâmbetul încă prezent pe chip. "Scuze." Murmură aceasta după câteva secunde, dându-şi seama că nu trebuia să spună toate acele lucruri.
  
  Îşi îndreptă din nou privirea spre fereastră, şi îşi plimbă degetele pe sticlă pentru a înderpăta acea 'ceaţă' ce-i îngreuna vederea. Ninsoarea nu se oprise deloc, din contră! Se înteţise.
  " Mie chiar îmi place ." Spuse pe un ton ceva mai vesel aceasta, făcând referire , bineînţeles, la climă. Trase din nou un fum din ţigară, suflându-l mai apoi în dreapta sa. Se uită mai multe clipe la Carsten , analizându-i mai mult expresia feţei. Era un tic ciudat al ei, dorea întotdeauna să vadă ce simt cei din jur.
  
  " Ai fost elev aici?" Întrebă Liz dintr-o dată pe un ton ceva mai domol. Nu ştia dacă era doar imaginaţia ei, dar mereu avusese impresia că nemţii nu erau prea bine văzuţi de britanici, poate din cauza firii lor hotărâte, chiar dure. Fusese primită cu braţele deschise la Hogwarts, dar întotdeauna nu putuse să renunţe la acest presentiment.