Leave out all the rest

[Salathiel Donnerkrieg]

Unul dintre lucrurile pe care Sal le cunostea si le detesta totodata la o persoana era acel sentiment de inefabilitate. Nu credea decat in blesteme cu o cauza magica si care puteau fi indepartate daca gaseai cauza. Prin urmare oricate ghinioane ar fi urmarit o persoana, erau, la urma urmei, ghinioane si nimic altceva. Frica si prudenta excesiva nu faceau decat sa sporeasca sansele ca alte lucruri rele sa se intample. Majoritatea persoanelor nu intelegeau asta si de aceea Sal le ajuta facandu-le viata cu adevarat grea.

"Stii, chiar era interesant la Minister, dar dupa o vreme devine aiurea sa fii singurul angajat care n-a terminat scoala, sa fii privit de sus desi esti cel mai bun non-Auror din departament si sa fii trimis la orice reclamatie tampita." spuse tanarul, rezemandu-si coatele pe masa si sprijinindu-si fruntea cu mainile

"Mi-au spus ca imediat ce termin anul sapte voi putea da examenele de Auror. Uneori ma intreb daca-mi voi gasi vreodata locul undeva. Schimbarile par sa ma tina in viata."

Inchise ochii si tacu. Stia ca spusese prea mult in cele cateva fraze, nu se deschisese asa de mult fata de nimeni si probabil nici nu avea sa o mai faca. Era doar in anul din acele momente in care nu mai putea sa-si duca toate gandurile de unul singur. Fusese singur de atata timp si acest lucrur il obosea.