it's you and me against the world

[Bell Evans]

• O usoara dunga de incruntare ii aparu pe frunte si gandurile incepura sa i-o ia razna; se ridica brusc de pe canapea, indepartandu-se de locul in care ramasese Carsten. Bataile inimii ii sporira, iar respiratiile devenira sacadate si aproape zgomotoase; nu putea sa-si linisteasca zbuciumul interior cand venea vorba de el. Nu putea sa treaca peste si probabil nu avea sa o faca niciodata. Pana si numele lui ii provoca o durere ciudata, cu traganari puternice si pline de suferinta; avea un gol imens in piept pe care nu putea sa-l acopere cu nimic, niciodata.
  
  Se sprijini de un pervaz si inchise ochii, ramanand asa pret de cateva clipe; se simtea slabita de puteri, asa ca in urmatoarele clipe se intoarse cu fata spre barbat si se sprijini de zid. Lua o gura mare de aer, menita sa o calmeze si in urmatoarele clipe cand vorbi, vocea ii tremura. Carsten remarca si asta.
  
  "-De ce?" intreba ea, scurt.