Lectia 2. - "Expecto Patronum"

[Effy K. Dietrich]

• Elisabeth ascultase cu atenţie răspunsurile colegelor sale , atrăgându-i mai mult atenţia cel al Julietei. Un mic zâmbet îi apăru pe chip , ce-i drept unul stânjenit, atunci când auzise referirea acesteia la faptul ca patronusul putea transmite şi mesaje. Ştia acest lucru, dar din grabă , uitase de el. Din câte îşi amintea unul din prietenii lui Harry Potter îl folosise cu puţin timp înainte de bătălia cu Voldemort.
  
  Îşi notase tot ceea ce apăruse pe tablă, apoi se rezemă de marginea băncii de lemn. Pirivirea îi fugise din nou spre fereastră, mai exact la soarele nu foarte puternic, dar totuşi parcă prea senin pentru o lună de iarnă. Ar fi preferat să ningă. Şatena tresări şi ridică aproape imediat mâna când Isabella le ceru să răspundă aceeiaşi întrebări pe care i-o pusese Emmei.
  
  "Am încercat acum ceva vreme. Din moment ce nu ştiam exact cum se foloseşte această vrajă nu a avut un rezultat tocmai mulţumitor; Strălucea foarte puţin , abia întrezărindu-se. " Răspunse aceasta uşor încruntată, încercând să-şi aducă aminte orice detaliu. "A! Dar îmi amintesc ca avea semăna a patruped." Continuase Liz aducându-şi aminte de forma vagă a patronusului.