I am Out

[Aylee L. Lovel]

Aylee ridica privirea si se opri din cantat. Auzise niste pasi, dar nu ii bagase in seama, avand in vedere ca nu se gandise ca vor avea treaba cu ea. Se dadu mai pe mrginea bancii, in cazul in care fata care venise ar fi vrut sa stea jos. Dupa cate i se parea, nu era de aceeasi varsta cu ea. Si mai mult ca sigur ca nu mai era eleva. Avea privirea aceea... nu putea descrie. In nici un caz nu era ceva de rau. Doar ca de cele mai multe ori, persoanele care rea mai mari aveau o privire specifica. Un amestec intre copilarie si intelepciune, daca ar fi trebuit neaparat sa spuna ce vede. Zimbi si inchise ochii. Fata avea un parfum foarte placut. Cu siguranta ceva floral. Cand realiza ce facuse deschise repede ochii. Poate ca si rosise putin. Ar fi trebuit sa aiba putin mai multa grija. Lumea era deranjata de lucrurile pe care nu le intelegea, iar "super simturile" si parul in culori ciudate inca de la nastere intrau categoric in aceasta categorie. Pentru a nu prelungi tacerea ii raspunse fetei cu un zambet.
-Buna si tie... Vrei sa stai jos?
Nu strica niciodata sa fi dragut cu cei din jur. Stia ca viperinii nu numai ca nu aveau un renume bun, aveau chiar unul prost (da, exista o diferenta). Da, uneori viperinii erau rai si egocentrici, si nu putea nega ca avea si ea momentele ei, dar de multe ori acest lucru era doar de fatada. Nu planuia sa fie cine stie, persoana care va fi cunoscuta in istorie de acum incolo ca cea care a schibat viziunea lumii asupra viperinilor, insa vroia sa se comporte, daca nu dragut, macar amabil.
-Eu sunt Aylee. Sau Raven. Dupa o privire asupra imbracamintii ei, continua. Sa nu iti dau geaca mea de piele? Pari cam infrigurata.
Acum era randul ei sa astepte un raspuns.