I have the power

[Aylee L. Lovel]

OOC: Oricine. ><

Se mai uita odata in stanga si in dreapta, iar cand era sigura ca nu e nimeni pe coridor, iesi. Nu stia nimeni de escapada ei, in afara de Eliza, desigur, iar asta asa trebuia sa ramana. Era joi seara spre noapte, adica aproximativ ora unsprezece. Stia ca ceea ce face nu e tocmai bine, mai ales ca in ziua urmatoare avea un test anuntat la Runele Antice, pentru care nu ar fi fost rau sa mai citeasca macar odata lectiile. Dar ii placeau atat de mult serile de joi, incat nu putea sa o rateze pe aceasta.
Toamna incepuse deja sa isi deschida aripile deasupra castelului Hogwarts. Copacii isi schimbau culoarea, vantul era tot mai puternic, iar cerul tuturor serilor erau impodobite cu stoluri de pasari ce isi paraseau cuiburile pentru a se muta in locuri mai calde. Seara aceasta era acompaniata de o ploaie marunta, ce batea in geamurile inalte ale scolii de vrajitorie, in timp ce vantul legana crengile imbatranite ale copacilor.
Aylee ajunsese in sfarsit in fata Camerei Necesitatii. Trecu de trei ori prin fata peretelui, avand in gand camera pe care si-o amenajase ea si in care petrecuse atatea ore frumoase. Usa aparu, iar ea intra, apasand cu putere pe clanta. Camera in care intra era vopsita in cenusiu, exact ca si irisul sau. Pe perete erau pictate pentagrame, cranii si alte semne, cu negru. Mobilierul era destul de... inexistent, de fapt, fiind alcatuit dintr-un fotoliu din acela care semana cu un sac umplut cu tarate, doua amplificatoare, unul mic si unul mare si o masuta dotata cu un scaun de lemn, deloc comod si foarte putin folosit. Isi scoase din buzunar mult iubita chitara bas si o aduse la marimea ei initiala. Chitara avea model de tigru, neagra cu dungi roz aprins. Semana mult cu parul ei, care era lung pana la brau, negru cu suvite roz aprins, din nastere. O conecta la amplificatorul cel mic. Canta cateva acorduri, pentru a verifica daca este acordata.
Facu reglarile necesare, cand auzi un zgomot. I se paruse ca cineva incercase clanta, pentru a intra. Spera sa nu fie asa. Chiar spera.