it's you and me against the world

[Bell Evans]

• "-M-am rezumat la un mic discurs inainte si un Avada Kedavra!" raspunse tanara, sec. O dezgusta sa vorbeasca despre acea amintire. Nu era mandra de ea pentru ca facuse asta, dar pe de alta parte simtea ca in modul asta razbunase moartea lui Hayden. "Si nu am lasat urme, am transfigurat cadavrul intr-o piatra pe care am ingropat-o in Padurea Interzisa. Nu s-a aflat nimic, incidentul s-a petrecut in urma cu un an si de atunci Charles este dat disparut" continua ea, cu acelasi ton scazut. Talentul la acea materie ii fusese de ajutor.
  
  Era constienta ca ce facuse se situa mult sub persoana sa si fusese jalnica, dar nu ii mai pasa. El ii rapise cel mai bun prieten, sufletul pereche de care avusese intotdeauna nevoie. Practic, o lasase singura pe lume; moartea, in schimb, fusese ceva mult prea usor pentru el. Eliberarea, daca putea sa o numeasca asa. Nu avea de gand sa mai faca vreodata o asemenea fapta; nu era adepta crimelor, dar cazul acela fusese singura exceptie.
  
  "-M-am simtit ciudat la inceput..dupa ce l-am ucis; dar apoi am incercat sa-mi limpezesc mintea ca sa termin treaba" murmura Bell, pierduta in ganduri. Amintirea acelei zile ii reveni din nou in minte; fusese o senzatie stranie, nebanuita. Dar neplacuta in ansamblu.