the nobodies

[Ophelia Wilde]

• Daria se intoarse brusc,incercand sa para cat mai calma. Ii era frica de acea tanara fata dinaintea ei. Ii era frica de ea,de parerea ei,de tot ceea ce insemna contact vizual,de o discutie. Ii era frica de cei din jur si de felul in care aveau sa o perceapa tocmai pentru ca pentru ea insasi nu insemna nimic.Se blama prea mult. Vorbea cu Myrtle pentru ca de obicei si ea se simtea la fel de rau. Cum spuneau unii misery loves company. Observand-o pe fata din fata ei realiza ca nici ea nu era foarte bine. Era la fel sau mai bine zis,cu mult mai distrusa decat ea. Daria nu avusese niciodata dragostea de sine,respectul de sine sau putina fericire dar fetita aceasta parea ca pierduse tot ce avea mai scump pe acea lume. Era ingrozitor.
  
  '' Nu e buna. Nimeni nu vine in Baia lui Myrtle fiindca se simte bine. Toti venim aici pentru a spune ca Myrtle e norocoasa fiindca e moarta sau ca noi,fiind vii,suntem de mii de ori mai fericiti si mai norocosi decat ea. In realitate,prima varianta e cea mai buna.''
  
  Femeia-lup era foarte directa si ura lucrurile formale,lucrurile care luate pas cu pas. Ea mergea direct,nu era omul cu care sa o iei pe diverse drumuri,pe ici,pe dincolo. Spunea verde in fata ce avea de spus. Prezentarile erau de prisos,cel putin in cazul ei. O cunostea prea bine pe tanara. O vazuse in Sala Amurilor iar el ii povestea despre ea zilnic si despre cat de speciala este. '' Deci,e adevarat. Bell Evans este deprimata. La fel si Myrtle pare-se. Lipseste,deocamdata.