it's you and me against the world

[Kurt F. Malfoy]

• O privi fix in ochi,stand acum fata in fata cu ea. Se apleca putin,fiind la acelasi nivel cu Bell apoi o trase mai aproape de corpul sau. Ii inspira parfumul,mirosul caracteristic al pielii. Diferit la fiecare om in parte. Auzul si simtul olfactiv erau foarte dezvoltate in ceea ce il privea. Nu,Bell nu avea sa ajunga niciodata victima lui. Mirosul ei il lasa rece,nu ii spunea absolut nimic. Inca un motiv pentru care nu o putea considera mai mult decat o copila. Copila lui si numai a lui. Bell ii apartinea,intr-un mod ciudat dar sigur.
  
  ''Daca o sa mai vrei sa vezi pe cineva mort,lasa asta in seama mea. Ceea ce ai facut tu a fost ceva ce nici nu se numeste crima. L-ai eliberat pe nenorocit. In locul tau eu as...''
  
  Dar nu continua. De ce? Pentru ca daca ar fi continuat Bell ar fi aflat ce era cu adevarat. L-ar fi considerat un animal,un monstru. Ar fi aflat cat de diferit era in realitate fata de ceea ce o lasa pe ea sa vada. Nu se deschise niciodata in fata cuiva. Exceptandu-l pe Victor Olivier,in acea noapte,cand participasera impreuna la acea mica distractie sangeroasa si din care se alese cu o nota personala : niciodata sa nu mai apeleze la complici,chiar daca era ceva spontan. Mai important,niciodata pusti. Ei isi bateau joc de acea arta si nu o luau in seama. Faceau lucrurile de mantuiala. La fel cum facuse Bell. Nu sculptase in cadavrul acelui Devorator,nici macar nu intinse vopseaua rosie pe panza sau in jurul sevaletului. Nu il arse,nu-l taiase. Ii oferise o moarte directa si fara chinuri. Atat de frumoasa dar in ochii lui atat de imperfecta. Daca ar fi participat la acea crima,s-ar fi simtit jignit.
  
  '' Nu te pot invinui. Tu nu esti ca mine. Si sper sa nici nu ajungi vreodata.''