the nobodies

[Bell Evans]

• Se incrunta usor, privind-o derutata; ii stia numele, lucru ce o facu sa devina agitata. Dupa incidentul cu parintii, fiinta ei se transformase in una paranoica, tematoare si vulnerabila in fata tuturor. Mergea pe marginea unei prapastii si se temea de fiecare data ca avea sa cada si sa aiba parte de o moarte dureroasa; si totusi, nu parea chiar un om rau. Desi ea ca persoana avea acel prost obicei de a considera pe toata lumea buna si nevinovata. Ar fi trebuit sa nu se bazeze pe aparente, chiar daca acestea erau pozitive in unele situatii.
  
  Se transformase in cea mai nesigura fiinta posibila. Oricine era mai bun ca ea din punctul sau de vedere, oricine merita mai mult si obtinea mai mult; mereu isi reprosa o multime de lucruri, desi avea reusite deosebite. Nu era mandra de sine, nu avea acel sentiment de implinire proprie sau macar o satisfactie. Devenise doar o umbra a lui Bell din trecut - desi nici atunci nu era tocmai persoana cu cea mai mare incredere in propriile forte. Niciodata nu reusise sa exceleze la acest capitol; doar ca acum era si mai rau - de un milion de ori mai rau.
  
  Clatina usor din cap, cuprinsa din nou de acele ameteli ciudate. Se sprijini de una din chiuvete si incerca sa-si puna in ordine in ganduri. Nu voia ca ceilalti sa o compatimeasca; voia doar sa fie tratata ca atare, ca o persoana normala - desi suferinta o transformase intr-una anormala. Trebuia sa ascunda asta.
  
  "-Daria Bennet" remarca Bell, in cele din urma. "Nu ne-am mai vazut de mult" sfarsi ea, pe acelasi ton scazut.