I think I know you

[Bell Evans]

• Fu oarecum tulburata de venirea celorlalti; nu se astepta sa dea peste atat de multa lume. Sau cel putin, nu tocmai acolo si la acea ora. Clatina usor din cap cand usa se deschise iar, facand loc unei alte tinere care se apropie de micul grup si se prezenta. Gasi de cuviinta sa-i raspunda in acelasi fel, desi ii surprinse o privire ce o infiora usor.
  
  "-Bell Evans" murmura tanara cercetasa, cu o urma de zambet pe chip.
  
  Privi in jur pret de cateva secunde, lasandu-si gandurile sa zboare la intamplare; aceleasi amintiri, aceleasi imagini, aceleasi chipuri cunoscute sau necunoscute. Nu era nimic nou, dar incepuse sa savureze monotonia aceea ce pusese stapanire pe viata ei. O adora, o venera si o implora sa ramana, sa nu lase loc schimbarii. Pierduse mult prea multi oameni apropiati, trecuse prin prea multe evenimente neplacute; acum adora atmosfera considerata de altii plictisitoare care staruia in viata ei zi de zi. Nu mai voia nimic nou - niciodata nu dorise asta.
  
  "-Sigur ca nu ne deranjezi" completa ea, dupa cateva clipe de tacere.
  
  Ii analiza atenta trasaturile chipului si statura aproape impunatoare; parea a fi exact opusul ei, plina de incredere in propriile forte. Dar era constienta ca aparentele inselau in majoritatea cazurilor, asa ca nu se pronunta prea rapid in ceea ce ii privea caracterul. Ii cunostea doar numele, nu si povestea.