Reviewing the two

[Alexandra Victoria Cooper]

Roscata cazu, pe pamant, cu o bufnitura asurzitoare. Marai usor, a durere, insa tot isi imbratisa verisoara, mult iubita. Ii simtea parfumul de nuci, in parul proaspat spalat, care ii amintea de zilele in curtea bunicilor vrajitori, unde bunicul le curata, prin vraja, nucile si spuneau glume, se intelegeau. Asta dinainte ca ai sai sa se certe cu dansii. Ofta usor. Ii era un pic dor, totusi...
Se ridica in picioare, dezechilibrandu-se, dar recapatandu-si-l cu ajutorul Soimencei. Ii zambi dulce, apoi se uita in mainile ei. Lipsea ceva. Lipsea ceva..CEVA! Unde era cartea? Era stupid, era stupid sa spuna ca era o carte foarte importanta..deci daca o pierdea...Dar da! Era o carte si chiar prin asta era importanta. Mai presus de toate, cartea era in principiu despre Albus Dumbledore, ceva din placere, cand temele ii erau terminate.
O descoperi in pamant, la cativa metri, langa o floare impresionanta, salbatica, roz deschis cu cinci petale.
"- Parca ar fi Rosalia Komarsa" sopti ea, rupand-o si punand-o intr-o agenda. Clar, era o planta foarte interesanta de studiat in urmatoarele douasprezece ore in biblioteca si in birou. Poate chiar avea sa ii vorbeasca profesoarei de Ierbiologie, sa afle mai multe.
Cartea era deschisa la pagina 356, la poza marelui vrajitor, care zambea bland pe sub ochelarii sai in forma de semiluna si extrem de binevoitor, dar ganditor.
Kathleen suspina. "Stimate domn Dumbledore, nu v-am cunoscut in persoana, dar mi-e dor de dumneavoastra." Se ridica si reveni de unde plecase, punand cartea langa ea.
Se uita in jur. Curios, nu era nimeni, intr-adevar. Cei mai multi erau in Turn, sau in Padure, la Lac...oricum, oriunde, dar numai in Curtea Interioara nu. Liniste si pace. Prea liniste. Noroc de Agnes.
Cateva pasari cantau prinprejur, vantul batea domol, imprastiindu-i suvitele roscate in fata. Si le dadu dupa ureche si se tranti pe pamant(nu de sus, bineinteles) privind norii.
"- Agnes...ala seamana cu un...phoenix?" incerca ea sa ghiceasca, strambandu-se ca sa vada mai bine.
Deodata se auzi un zgomot ciudat din spate, iar Kathleen tresari. Ce era? Se ridica in capul oaselor si se intoarse in spate, schimbandu-si, fara sa vrea, ochii in albastru.
Dar se parea ca nu era decat o pasarica, mica. Iti incapea in palma, iar luminile soarelui o luminau in asa fel incat devenea cumva aurie. Isi lua rapid zborul spre o directie nedefinita, probabil nordul. Acum, de la departare, fetei i se parea ca seamana cu o Hotoaica Aurie.
Se retranti pe pamant, privind cerul din directia in care putea sa para ca nu o intereseaza nimic, dar in asa fel incat sa o poata vedea pe Agnes.