Cicatricea lunii

[Lisa Parker]

It’s getting faded too long
Got me on this rolling stone
So I take another hit
Kill another serotonin
With a hand full of beans
And a chest full of weed
Got me singing bout a bitch
While I’m blowing out my steam
Yea I know I got my issues
Why you think I f-ckin’ flow?
And I’ma keep on smoking ’til I can’t hit another note

Ma pirdusem in departare, undeva intr-o lume a mea, fara paduri si creaturi, fara cele mai infricosatoare sunete posibile.
un tipat afundat ma trezise. Mina, evident. Tipa din toate puterile si se zbatea sa nu intre in casuta darapanata pe care o alesesera baietii drept ascunzatoare. Intra usor intr-un peisaj de Halloween si Mina nu era de acord cu asta. In fine, pana la urma a intrat, de voie, de nevoie in casuta.
De langa mine, JJ ma indemna sa intru si eu. Nu am ezitat, stiind ca Mina avea nevoie de calmante puternice ca sa nu-si mai exerseze pumnii pe Flinn.
Interiorul era la fel de reusit. Panzele de paianjen atarnau in voie, praful era la el acasa iar podeaua scartaia si fara sa o atingi. O masuta veche statea daramata in mijlocul camarutei. Pe langa ea 3 cescute de cafea sparte si undeva in spate o canapea rantuita si prafuita. Ferestrele erau sparte dar nu erau prea generoase cu lumina care incerca sa le strabata. Am simtit cu mi s-a uscat gatul.
Mina inca se agita pe umarul lui Flinn, o scena de nedescris. Insa cum a atins podeaua cu varfurile picioarelor a luat-o la goana inspre usa unde l-a doborat pe Bruno si a iesit. Cel mai probabil s-a ascuns dupa primul copac promitator gasit.
Eu in schimb am ramas privindu-l pe JJ absenta.
-Nu te obosi. Nu va fi usor sa o faci sa stea locului. E prea impulsiva. Si mult prea desteapta ca sa se ascunda intr-un loc evident.
-Am eu metodele mele. Schita un zambet sec si iesi pe usa.
Am tras aer in piept, incercand totusi sa nu ma sufoc cu mirosul de vechi care ameninta cu invadarea. Flinn se aseza undeva intr-un colt, pe ceva ce ar fi trebuit sa fie un scaunel de lemn. Era mai subtire la baza si mai gros sus, insa nu ameninta cu nimic. Mi-am facut loc langa el si l-am fulgerat cu o privire, in timp ce Bruno iesi sa il ajute pe JJ. Am mai tras o gura de aer si m-am pregatit pentru cea mai stupida intrebare.
-De unde stiati de cicatrice?
-De la cel care a provocat-o. Un zambet i se ivi la coltul gurii dar nu era chiar cel mai sincer ajutor.
-Mm-ati urmarit? Tremurul vocii imi dadea de gol ngrijorarea.
-Da.
Mi se taiase rasuflarea. Picioarele devenisera de plastelina. Corpul imi era greu si simteam ca eram gata sa cad.
-De ce? Nu mai sunt surioara naiva si prostuta de care trebuie sa aveti grija. Pot sa fac curat si singura in urma mea.
-Pana acum nu ai reusit. De ce nu ne lasi sa incercam macar? Oricum nu prea ai de ales.
-Ba am. Mereu am. Eram furioasa si fara vreun chef...
-Nu, nu ai. De ce esti asa de incapatanata? Mereu vrei sa rezolvi totul singura. Mereu esti numai tu. Restul nu conteaza.
-Ba nu e adevarat...
-Ba da si sti asta foarte bine. Nu mai nega.
Nu mai aveam sansa de scapare. Trebuia sa suport morala. Eh, asta era. O meritam.
-Esti o imprevizibila si jumatate. Nici o data nu stim la ce sa ne asteptam de la tine. Si se presupune ca dupa atata vreme ar trebui sa te cunoastem ceva mai bine.
-Putem sa inchidem subiectul? Ok, am inteles, sunt ciudata. Asta e.
M-am ridicat in picioare, inca nesigura pe ele, si am continuat sa sa merg. Am iesit afara si am respirat inca o data aerul curat al diminetii. Rasaritul era super. Nuante de rosi si portocaliu imi invadau ochii si imi dadeau o senzatie placuta.
Mi-am plimbat privirea prin jur. Nici urma de JJ sau Mina.

Caracter ascuns.