Cicatricea lunii

[Mina Fabienne Potter]

Mina alerga prin padure, folosindu-si talentele de buna ascunzatoare, impotriva celui care plecase dupa ea. Nu apuca sa vada care dintre cei trei baieti o lua la goana dupa ea, dar ceva ii spunea ei, ca vampirul JJ. Nu stia exact de ce, dar asa simtea. Si in plus, ii mai simtea si prezenta aici, in apropierea ei. Copacii inalti din Padurea Interzisa, nu o prea ajutau pe Mina, deoarece nu avea cum sa se ascunda dupa ei fara sa fie descoperita. Bine macar ca era noapte. Insa si noaptea putea sa o dea destul de usor de gol. Inca nu i venea sa creada ca fugise de acolo, si o lasa pe Lisa, in mainile lor. Cine stie ce aveau sa ii faca. Si inca un lucru grav. Cine stie ce ii vor face ei cand o sa o prinda." Daca, ma vor prinde. Acesta este cuvantul de baza, isi spuse ea", schitand un zambet. Incepu sa alerge cat o tineau picioarele, cand roba i se agata intr-o ramura de copac. Mina trase de ea, si din pacate aceasta se rupse. Si nu numai putin, acum era numai buna de aruncat. Lua bucata rupta de pe jos, si mormai un " Fir-ar!". Arunca materialul si isi scoase din buzunar o gentuta ica, pe care o deschise, scotand din ea, o bluza de culoarea piersicii, si o pereche de pantaloni negrii. Se schimba repede, avand grija sa se aranjeze putin, chiar daca era in Padurea Interzis, si incerca sa scape din mainile unor barbati necunoscuti. Bluza avea un decolteu mediu, si se mula perfect pe corpul Minei. Umarul drept ii era dezgolit, iar ea incerca sa il acopere. In zadar insa. Bluza nu statea numai cum vroia ea. Ofta prelung, dupa care arunca roba langa cea mai apropiata groapa care o gasi. Isi trecu mana prin par, dupa care se opri brusc, simtind un val rece care o cuprindea. Era atat de rece, incat si florile ar fi putut ingheta. Mina se intoarse putin, si isi dadu seama ca la doar cativa metrii in spatele ei, statea un Dementor. Acel prim soc, o faci pe Mina sa scoata un tipat. Se dadu inapoi, cat putu de repede, insa Dementorul se apropia de ea in cel mai rapid mod. Simtea cum i se face rau, cum toata fericirea din corpul ei o paraseste, cum mai are putin si o sa simta patul moale al padurii, cum...
Insa nu mai apuca sa se gandeasca la nimic, deoarece o lumina orbitoare il lovi pe Dementor si acesta disparu. Mina incerca sa deschida ochii ca sa vada cine o salvase, insa nu vedea nimic de Patronusul care statea in fata ei, stralucind mai tare decat soarele. Se stradui din nou sa vada cine o salvase, si il vazu. Era acolo. O gasise. JJ.
Acum era sansa ei sa plece, pana nu se apropia si mai mult. O lua la fuga din nou prin padure, cand o mana catifelata si mare o prinse de bluza unde umarul ii era acoperit si o izbise cu putere de copac. Mina simtii cum isi peirde respiratia pentru cateva momente, aceasta revenindu-i putin cate putin. JJ, se apropie de ea, astfel incat fetele lor erau la mai putin de cativa centimetrii disstanta. Mina se uita in ochii lui. Erau de un rosu sangeriu, insa ceea ce gasi in ei, nu ii placu deloc. Furie. Era furios, ca plecase, era convinsa de acest lucru. Insa nu stia cum sa il calmeze, nu mai avusese niciodata de-a face cu un vampir care aproape ca statea bot in bot cu ea. Ii simtea respiratia calda pe fata. Incepea sa se piarda in ochii lui, pana cand el o impinse mai tare in copac, astfel aproape lipindu-se de ea. Mina incerca sa il loveasca unde apuca , insa mana lui i-o prinse pe a ei, si o tinu strans. Se uita la el cu ura, gandindu-se intre timp cat mai avea de trait.
-Da-mi drumul, il ruga ea.
-Nicio sansa, veni raspunsul lui, in timp ce isi trecea nasul peste gatul ei. Ai un miros foarte placut. Sunt curios... Sangele tau miroase delicios...Daca as putea gusta putin...
-Nu! tipa Mina, incercand sa se traga, dar mainile lui o tineau imobilizata.
Se uita mai atebt la ea, si cand vazu cum ete imbracata schita un zambet.
-O tinuta nu prea potrivita pentru situatia in care te afli, nu?
-Situatia in care ma aflu? Da, as putea spune ca ai dreptate, dar...
-Esti singura intr-o padure, cu un vampir care mai are putin si cedeaza tentatiei de a se infrupta din sangele tau.
Mina inghitii in sec, si isi feri privirea. Incerca sa se desprinda din stransoarea lui, privindu-l in ochii, si vazand cum furia il cuprinde din nou.
-De ce ai fugit? intreba el pe un ton furios.
-Pentru simplul apt ca nu va cunosc, nu stiu ce vreti de la noi, si chiar nu am de gand sa plec cu voi nicaieri.
JJ izbucni in ras, dar nu era deloc amuzat. Slabi stransoarea si ma prinse de brat, de data asta putin mai bland.
-Haide, sa mergem, ii spuse el, uitandu-se in spate, ca sa vada daca fusesera urmariti.
Mina ezita un moment, dupa care se opuse cu vehementa.
-Nu! ridica ea o spranceana.
JJ se holba la ea, ca la felul paisprezece.
-Poftim? Ce ai spus? Mi s-a parut ca nu am inteles prea bine.
-Am spus nu. Punct. Un nu mare, clar si raspicat. Nu!
JJ se opri pentru un moment, dupa care pe fata lui aparu mirarea. Mina vazu ca ochii lui rosii fermecatori ii stralucesc ca focul.
-Nu? repeta el. Atunci cred ca nu imi dai alta solutie, decat sa te iau cu forta.
Mina nu mai putu spune nimic, deoarece JJ o lua i brate si incepu sa fuga cu ea prin padure. Stand la el in brate, ii putea simti mirosul Miroasea foarte frumos, si stand acolo in bratele lui, se simtea cumva protejaa. Insa ea nu va recunoaste niciodata acest lucru. Si chiar ii placea acolo. Ii puse o mana pe brat si ii surpinse privirea.

Cand ajunsera in fata casutei, JJ o puse jos si se intoarse cu spatele la ea. Mina se opri in fata casei, nemaifacand niciun pas. JJ isi intoarse putin capul si vazu cum statea. Intr-o secunda fusese langa ea si ii spuse pe un ton enervat:
-Sa nu mai faci niciodata asa ceva, ai inteles? Putreai sa mori acolo, sau cine stie ce ti se putea intampla. Ce faceai daca nu ajungea eu? Cum te aparai de Dementor? Nu intelegei, ca trebuie sa am grija de tine, nu sa te omor?
-Da? Dovedeste-o! se trezi Mina ca tipa la randul ei. Si in legatura cu Dementorul, ma descurcam. Daca nu apareai tu imi scoteam baghe... Mina isi aduse aminte in momentul acela ca bagheta era in buzunarul robei lui Flinn. Isi lasa privirea in jos, cateva secunde dupa care si-o ridica cufundandusi-o in a lui JJ. Acesta trecea incet de la starea de nervozitate, la calm incet.
-Asa cum spuneam. Acum te ro sa intri inauntru, ii facu semn cu mana.
Mina chiar nu avea ce face. Trebuia sa asculte de el. Momentan nu avea alta soluit. Ofta si se apropie de usa. Urca scarile, iar JJ ii deschise usa. Ii arata cu mana spre camera spunandu-i:
-Fabienne.
Nimeni nu ii mai spuse asa, de la moartea bunicii ei. Nu prea multa lume stia ca pe ea o mai cheama si asa, insa din partea lui nici u se astepta la asa ceva. Era ceva complet ciudat. Il privi, facand ochii mari, dar singura explicatie care o primi de la el, fu un zambet.