Under the new moon

[Odette B. Malfoy]

Se saturase iar de Castelul supraaglomerat si nici nu ii era foame; in ultimul timp abia daca mai manca ceva. Se duse tinta in luminisul in care isi pierdea deobicei vremea, langa paraiasul cristalin. Era de mirare ca nu inghetase. Se lasa pe vine si intinse o mana tremuranda spre apa, atingand-o usor. Era atat de rece si de placuta, si ii parea foarte rau ca trebuia sa se ridice sa vada cine o urmarea pentru ca simtea ceva sau pe cineva privind-o insistent.
Ochii sai de fiinta umana nu puteau strabate intunericul si nici cei de vultur nu ar fi putut. Ofta realizand ca nu i-ar fi fost de folos sa isi ia forma de animag asa ca isi scoase bagheta. Nu se obosi sa intrebe cine era acolo. I se parea cel mai stupid lucru pe care l-ar fi putut face. Pastra linistea astfel incat doar paraiasul si adierea vantului se mai auzeau susurand.
Se auzira cativa pasi, undeva printre copaci insa viperina nu se misca. Nu ii era frica era probabil un animal care credea ca era o simpla prada. 'Si daca e un varcolac?' intreba vocea micuta din capul sau. Acum parca ii era putin frica. Se temea de varcolaci si nici nu erau genul de animale carora le putea tine piept cu o bagheta. Isi lua forma de animag: un vultur imens cu penele negre precum carbunele si zbura pe o creanga, cat mai sus posibil. Acum orice ar fi fost nu o mai facea sa se teama. Era in siguranta asa ca ii astepta cuminte intrarea.