it's called german pride

[Effy K. Dietrich]

• Liz îl ascultase atentă , parcă analizând fiecare cuvânt în parte. S-ar fi aşteptat să-i dea un sec răspuns aprobator, dar în schimb acesta îl explicase întregul lui raţionament, ceea ce o bucura. O ajuta să-l înţeleagă mai bine, şi poate să reevalueze şansele de a deveni mai buni colegi, dar mai ales să reuşească să dovedească că prejudecăţile despre Cercetaşi şi Viperini nu erau tocmai litere de lege. "care au ceva de spus si care nu se bazeaza pe trecutul lor,pe statutul social." Reluă în minte această frază, zâmbetul larg de pe buze pierzându-şi uşor din strălucire. Acele cuvinte i se potriveau ca o mănuşă. Nu avea un trecut glorios în spate, care să dureze sute de ani, nu avea cine ştie ce statut social, tot ce avea era propriile puteri. Trebuia să se descurce singură.
  
  "Nu cred că este rasism. Din contră! Fiecare are propria părere, are dreptul la o opinie personală. Cred doar că eşti diferit, că ai putut vedea şi dincolo de glorie, la greşeli şi la părţile mai puţin bune şi mai puţin cunoscute a lui Potter. " Spuse Liz cu un mic zâmbet amuzat. Nu îi stătea în caracter să judece sau să lase propriile sentimente să-i întunece gândirea, prefera să fie obiectivă.
  
  "Eu sunt neutră din punctul acesta de vedere. Nu îl ridic în slăvi pe Harry, pentru că a făcut de asemenea multe greşeli, dar îl respect ca vrăjitor. A realizat totuşi multe." Continuă şatena , deşi nu i se ceruse părerea, şi trase un alt fum din ţigară.