You and me or us?

[Aylee L. Lovel]

'Da, cum spuneam, mascul feroce'. Aylee, numai de-a naibii, isi lati zambetul de pe fata.
-Pe tine te cheama Kuyt, dar numele meu e ciudat? intreba ea cu o nuanta de batjocura in voce.
Ah, ce ii mai placeau bobocii. Cu totii se credeau atat de smecheri de parca lumea ar fi fost toata a lor. Asta o facea sa isi aminteasca de prima ei zi la Castel. Sau mai exact prima sa intamplare ca vrajitoare, caci inca din tren se imprietenise cu o fata din anul VI si cu una din anul IV din cauza unor dementori si alte bla-bla uri. Si cat de mandra era ca niste fete asa mari o bagau in seama. Apoi a crescut si si-a dat seama ca ea nu este decat centrul propriului univers, toti ceilalti joaca dupa regulile proprii. Se trezi din visare si ii dadu drumul baiatului. Acuma na, daca el nu vroia, nu avea cum sa il oblige. Tocmai se gandea daca sa incerce sau nu sa ii dea baietelului o lectie de genul "vezi cum si ce vorbesti cu un viperin care mai e si mai mare decat tine", cand auzi un zgomot deasupra capului ei. Se uita in sus si il vazu pe Peevs, dragul strigoi al castelului... Nu isi duse gandul pana la capat, caci ochi un balon plin cu apa care era tintit inspre ea si inspre tanarul ei companion. Din instinct, il impinse pe el, asa ca incasa ea singura toata apa. In secunda urmatoare Peevs disparu, asa ca nu avu vreme sa isi scoata bagheta sa arunce cateva blesteme bine-meritate dupa el. Se uita la Kuyt, care era total uscat.
-De ce trebuie eu sa fiu detreaba? se intreba in soapta in timp ce isi scotea bagheta si se gandea la o vraja cu care sa se usuce.