it's you and me against the world

[Kurt F. Malfoy]

• Ramase putin uimit in clipa in care Bell il lega la ochi. Nimeni altcineva nu mai indraznise sa faca asa ceva. Nimeni nu avusese pana acum curajul sa il atinga,macar in treacat,ce sa mai vorbim de a il lega la ochi. El insa ramase cuminte in locul sau,incercand sa nu se plictiseasca cat timp astepta. Isi infipse unghiile in carne,aproape lasand un firicel de sange sa se scurga.Se opri insa la timp,auzind agitatie in jurul sau. Pentru el,a carui auz era foarte sensibil,aceste lucruri nu insemnau decat forfota,agitatie. Se intreba oare ce se intampla? Nu stia exact. Era clar insa ca nu avea legatura cu planul lui de a o duce la resedinta Wildrig,pentru a o prezenta familiei. Ea insasi se ocupa de tot.
  
  Peste cateva clipe insa,esarfa fu data la o parte. Dincolo de irisul lui de culoare negricioasa se forma o imagine sublima. Bell era imbracata intr-o rochie alba,asemanatoare celor din secolul al XIX-lea. El insusi era imbracat intr-un costum de culoare neagra,avand la gat o esarfa alba,prinsa cu o brosa eleganta,de forma blazonului familei sale adica un sarpe incolacit in jurul unei sabii,pe fundalul unei flacari argintii. Isi atinse apoi brusc chipul,pentru a fi sigur ca nu se schimbase si altceva. Totul era insa la locul sau,inclusiv parul facial. Bell il transformase din cersetor,in print. Si camera era foarte special amenajata. Camera Necesitatii,de ce oare se mira? Ei aveau nevoie de o atmosfera intima,absolut placuta,de moda veche. Zis si facut.
  
  '' Mon Dieu,mademoiselle Evans.!'' Isi duse brusc mana la gura,uimit fiind. O urma pana in celalalt capat al incaperii apoi o ajuta sa se aseze.Nu se aseza fata in fata cu ea,ci in dreapta ei,de partea celalalta a unghiului mesei. De ce ar fi lasat un obiect de mobilier sa ii desparta? ''Acum vorbesc si franceza. Poate ca pana la urma,asa ar fi trebuit sa fie mereu.Noi doi si o camera frumos amenajata. Nu mi-ar trebui nimic altceva.''