it's you and me against the world

[Bell Evans]

• "-Gresit" il corecta Bells, usor amuzata. "Noi suntem fabulosi" sopti ea, intorcandu-i un zambet bland.
  
  Era constienta ca el simtea acelasi lucru pentru ea; se vedea clar din modul in care se purtau amandoi, unul in prezenta celuilalt. Pana si cele mai mici detalii - erau ca doi magneti: se misca el, automat si ea se foia pe scaun. Puterea relatiei care se nascuse intre ei crestea cu fiecare clipa petrecuta impreuna, iar ea nu avea sa o opreasca niciodata. Era ca si cum ar fi incetat sa mai respire, sa renunte la ceva menit sa-i aline suferinta.
  
  Totusi, i se parea ciudat daca analiza situatia din exterior. Probabil aveau sa fie priviti ciudat, mai ales el pentru ca avea deja o relatie. Daca ar fi putut intelege toti ca nu era nimic fizic intre ei, nimic ce tinea de dragostea aceea dintre doi indragostiti. Nici macar nu se compara; nu exista sentiment mai puternic decat al lor, relatie mai apropiata sau perfecta. Cel putin din punctul ei de vedere; iubise de cateva ori si sfarsise prin a suferi, deci renuntase la ideea de a gasi dragostea eterna. Prefera sa isi continuie existenta, incercand sa nu se gandeasca la asta. Avea un frate minunat, o sora perfecta si un prieten care ii devenise suflet-pereche. In ansamblu deci, viata ei incepea sa se imbunatateasca.
  
  "-Iar Camera iti ofera totul; trebuie doar sa stii sa ceri" murmura tanara, privind in jurul sau. Lumina scazuse in intensitate, aparand nuante dulci de un rosu palid. "Iar mancarea..am un spiridus de incredere" chicoti ea.