Under the new moon

[Aylee L. Lovel]

Pana la ulrma si elevul isi luase zborul, pe un copac si mai subtire. Apoi pe un alt copac. Acesta era destul de gros ca ea sa se poata catara pe el. Insa nici nu facuse bine cativa metri, ca pasarea se transforma intr-o fata, arunca un blestem asupra ei si se transforma la loc. Aylee fusese luata prin surprindere atat de tare incat nici nu se gandise ca ar trebui sa se fereasca de jetul de lumina ce pornise din bagheta fetei. Intr-o secunda, se trezi inconjurata de zeci de sfori. Din cauza ca ii strangeau atat de tare picioarele, fu nevoita sa dea drumul la scoata copacului si se trezi cazand pe pamantul tare de sub ea. Gasind ca asta era deja inacceptabil, isi lua lua forma umana. Cu greu reusi sa ajunga la bagheta din cizma si facu sforile sa dispara. Dupa aceea, foarte tacticos si nebagand in seama pasarea ce o privea cu curiozitate, incepu sa isi aranjeze blugii si pelerina. Dupa aceea isi trecu de cateva ori mana prin parul ei negru cu suvite roz aprins pentru a-l aranja. Cand termina cu toate aceste aranjamenete, isi atinti ochii cenusii asupra celei din copac.
-Poti cobora acum, sa sti.
Cum pasarea nu facu nici o miscare, Aylee continua.
-Inteligenta miscarea cu sforile. M-ai luat prin surprindere, ca altfel nu m-ai fi prins. Nici nu ma asteptam la mai putin de la un viperin. Da, ti-am vazut insigna cand avea forma umana, zise ea.
Dupa aceea, duse mana la pieptul pelerinei si trase de insigna in asa fel incat si fata de sus sa o poata vedea. Pe ea, in nuante de verde si argintiu, scanteia sarpele viperinilor. Spera ca acest lucru sa o convinga, era destul de incomod sa vobesti cu capul in pozitia aceea. Si nu avea chef sa ii amorteasca gatul, pentru ca dupa aceea, daca erau atacate, sau ceva de genul, si isi lua forma de tigru, nu ar mai fi putut sa muste asa cum ar fi trebuit. Iar in aceasta padure nu puteai sa sti niciodata cand erai atatcat de cine stie ce vietate ciudata de care nu ai auzit pana atunci in viata ta.