You and me or us?

[Aylee L. Lovel]

Viperinei nu ii venea sa creada urechilor. Rosie la fata nu doar din cauza furiei, se intoarse din nou inspre baiat si incerca sa ii prinda privirea. Cum asta nu ii reusi, se hotara sa spuna ceea ce ave de spus asa, de parca ar fi vorbit unui perete de gheata.
-Dar tu? Cataloghezi oamenii dupa casele in care se afla. M-ai bagat direct in categoria "rau, egocentric, cu doua fete, prefacut, obsedat de putere si control" doar pentru ca sunt la Viperini. Tu faci parte din acea categorie de oameni care nu stiu sa astepte si sa isi formeze propriile pareri, ci le adopta pe ale altora fara sa verifice daca sunt corecte sau nu. Pot sa pun pariu ca tu crezi ca eu nu am sulflet, cand poate ca adevarul e exact inversul. Poate am un suflet foarte mare care nu suporta multe rani. Asa ca sa stii ca gresesti. Gresesti amarnic. Dar de ce sa ma chinui sa iti explic tie toate astea cand nu iti pasa? De fapt, eu zic sa nu ma asculti. Ca ma prefac si de data asta. Pentru ca sunt o prefacuta si asta fac oamenii prefacuti.
Ah, cat de mult putea el sa o enerveze, cu prejudecatile lui. Ura oamenii cu prejudecati, in exact aceeasi masura in care el ura viperinii. Din tot sufletul. Iar ea nu avea de gand sa stea si sa incerca sa invete un peste sa zboare. Avea probleme mai putin importante care erau mai mari ca aceasta. Pana la urma, Anglia e o tara libera. Fiecare putea sa gadeasca ce vroia.