primul sarut de langa lac

[Adyna Weasley]

Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii lui Leon. Astepta cateva plipe si pleca cu pasi marunti spre castel, dar nu voia sa mearga acolo, nu voia sa se intalneasca cu Hermione. Dar de ce nu? Nici el nu stia, dar nu mai voia sa tina piept lacrimilor si sa se intoarca in dormitorul sau cu inima franta a doua oara. Dadu si el peste Deea si Harry care i-au observat lacrimile si, banuind ceva, l-au intrebat:
-Care-i problema? Ce se intampla? Ce-i cu fata asta posomorata?
-Nimic... nu o sa intelegeti. Lasati-ma in pace!spuse el incepand sa planga de-a binelea si fugind impleticindu-se in propriile sale picioare spre Hogwarts.
-Hmm... ciudat. gandi Deea.
A doua zi de dimineata, Leon se gandea intens la Hermione si suspina la gandul ca poate... nu va fi niciodata a lui. Cand, la un moment dat, de dupa o trestie, se iveste ea.
-Herm...Hermi?
-Stiam ca o sa te gasesc aici. Am venit sa-ti spun ca... stii... imi pare rau pentru ieri... nu trebiua sa fug si sa te las balta asa, dar... credeam ca nu te iubesc.
-Si acum ce crezi? a intrebat-o Leon cu un gram de speranta.
-Sincer, nu stiu. Am nevoie de ceva timp sa imi dau seama.:>
-Te inteleg. Nu vreau sa te grabesc. Cand vei fi pregatita, o sa-mi poti spune daca simti ceva. Vreau doar sa stii ca eu te iubesc mult... nci nu iti inchipui cat de mult. mai zise Leon, se ridica si pleca spre castel, mergand pe marginea lacului, pe fundul careia vedea parca silueta lui Herminone zambindu-i usor si spunandu-i ca tottul va fi bine.
-Mdea... nici ca se putea mai bine... pufni el.

OOC: sper ca va place