it's called german pride

[Kurt F. Malfoy]

• Sterse geamul ud cu maneca hainei apoi privi inspre curtea interioara. Doi Cercetasi tocmai intrau in castel. Cu siguranta Peeves avea sa ii bata la cap. Rase scurt in sinea lui,apoi reveni la pozitia initiala,intins de-a lungul pervazului,cu picioarele sprijinite de zid,la nouazeci de grade. Nu parea un lider de grupare sau un tip cu inclinatie spre Intunecati ci doar un pierde-vara,caruia ii mai lipsea un pai si o palarie de cowboy pentru a se incadra in tiparul clasic. Inchise ochii,incercand sa se relaxeze. Poate ca asa avea sa scape de migrena aceea ingrozitoare. Ii auzi in final intrebarea si zambi amuzat.
  
  '' Pentru ca ai potential,fetito. Ma astept sa pastrezi secretul,cel putin,daca nu chiar sa ni te alaturi. Nu e ceva ce vad in fiecare zi,stii? Nu m-ai tratat ca pe un om superior,fiindca sunt mai in varsta sau fiindca sunt mai priceput in ceea ce priveste vrajile. Nici macar ca pe un egal. Nu am nevoie de oameni care sa ma preaslaveasca si sa incerce sa se apropie de mine din prima zi. Am nevoie de oameni cu mintea limpede,oameni inteligenti,carora nu le pasa de rasplata.''
  
  Pe scurt,oameni care nu se gandesc la lucrurile materiale,ci dimpotriva,spera doar la multumirea sufleteasca,punand banii si prestigiul pe locul al doilea. Averea venea in timp,la fel si recunoasterea meritelor. Daca exista ceva care sa fi facut pentru grupare. Stia ca Lizzie este o vrajitoare iscusita sau cel putin stia sa controleze vrajile cele mai importante. '' Ai ucis vreodata?''