it's called german pride

[Effy K. Dietrich]

• Avea potenţial. Nu îşi putea stăpâni un mic surâs, deşi nu era unul extaziat sau încântat. Era doar un mic gest ce-i arăta mulţumirea. Nu se gândise niciodată să facă parte dintr-o grupare, mai ales din una despre care nu ştia nimic, în care nu cunoştea pe nimeni, sau mă rog aproape pe nimeni. Ura să fie singură printre străini, ura acel sentiment de singurătate. Dar dacă acest lucru i-ar fi făcut bine , nu ar fi ezitat să-şi dea acordul. Şi da nu îl tratase ca pe un superior, nu îl linguşise şi bombardase cu complimente pentru că nu-i stătea în caracter şi n-avea motive s-o facă.
  
  "Bineîneţeles că voi păstra secretul , dar nu mă voi alătura , deocamdată. " Murmură aceasta pe un ton calm şi gânditor, privind prin locul şters al ferestrei. Era nehotărâtă. Încercase pe cât de mult putuse, deşi nu-i prea ieşise, să se ţină la distanţă de conflicte şi de încăierările dintre cele două grupuri, Ordin şi Devoratori. Această grupare condusă de Carsten susţinea că menţine echilibrul, dar în acelaşi timp nu cumva înclina balanţa controlându-le? Inspiră adânc aer în piept, renunţând la a se mai gândi la acel subiect, pe moment cel puţin.
  
  Îşi întoarse capul şi îl privi oarecum surprinsă pe cel din faţa sa când îi auzi întreabarea. Voia cumva s-o testeze? Să vadă dacă era potrivită pentru aşa ceva? Oricare era motivul nu avea de gând să mintă numai pentru a impresiona, nu avea de gând să-şi încalce principiile.
  "Nu. Nu am făcut-o. Încerc să păstrez distanţa faţă de moarte ." Răspunse aceasta pe un ton perfect calm, deşi îşi strâmbă slab buzele când rosti ultimul cuvânt. Folosise blesteme, se duelase, dar niciodată nu considerase necesar să ucidă. Nu era pregătită pentru astfel de fapte.