emmenez-moi

[Natalie Francis]

Ii intelegea temerea , dar acum era foarte bine si isi putea purta si singura de grija . Nu fu atenta la prima propozitie a lui Carst , dar prinse cateva cu vinte din urmatoarea fraza . Isi imagina ce gandea Carsten ...dar probabil exagera putin cu grijile acelea . Isi muta privirea de la genunchii lui la scaunul gol de langa ea .

Privi scena care era inca goala si-si scarpina absenta fruntea . Cand se gandea ca avea sa mai suporte multe replici asemanatoare din partea alor ei timp de cateva luni incolo , parca oboseala punea stapanire pe corpul ei . Dar intelegea cum stau lucrurile . Nu vroia sa se comporte ca si un copil de 5 ani care vrea afara cand tocmai intra in casa ud leoarca . Nu vroia sa para mofturoasa .

Renunta la gandurile rele care-i treceau prin minte si-si lipi mana calda de cea a lui Carsten zambindu-i , pentru ai arata ca intr-un fel sau altul este de acord cu ceea ce tocmai spusese . Sau cel putin cu ce auzise .