emmenez-moi

[Natalie Francis]

Il privi cum se deplaseaza imaginandu-si ce urma sa spuna . Poate parintii acestor persoane habar nu au . Cu siguranta ea nu si.ar fi obligat copilul s devina ceva ce el nu dorea . Isi retrase mana de sub obraz , ridicandu-se di iesind din randurile de scaune si intinzandu-i mana lui Carsten in semn ca trebuiau sa iasa . Ea nu suporta aerul inchis . Vroia sa simta ca traieste ..dar nu in acea incapere .

Vino ! Urmau sa stea pe o banca eventual . Ori daca nu , sa plece acasa . Cu siguranta mama ei pregatise pranzul si acum ii astepta pe cei doi . Dar ce sa le faci ? Asa erau toti . Posibil ca si ea sa fi facut la fel in tineretea ei dar uitase sa-i povesteasca Nataliei . Dar nu o deranja asta , pana la urma era mama ei . Acea ama care nu ezita sa-i dea vreun sfat puiului ei .