emmenez-moi

[Natalie Francis]

Zambi la auzul celor spuse de Carsten . El stia despre ce vorbeste . Ea nu putea decat sa-si imagineze un Carsten mic mic de tot . Un copilas roscovan cu aceasi fizionomie ca a lui . Simti mana lui atingandu-i abdomenul . Devenise ceva normal pentru ea . Asa cum mama ei se obisnuise sa bea ceai in fiecare dimineata , si ea se obisnuise de altfel sa se trezeasca dimineata cu mana lui Carsten peste abdomenul ei .

Ii lua chipul in maini , trezindu-l la realitate . Il intelegea . Simtea nerabdarea aceea care fierbea in el . Si avea de gand sa inceapa acel tratament de care vorbisera odata . Vroia sa-l faca sa infrunte frica aceea care se ascundea in el , razand nebuneste cand el se pierdea cu firea.

Ai de gand sa ma tii aici toata ziua ? Aceasta isi strecura mainile pe sub bratele lui zambindu-i . Se plictisea stand acolo . Desi era cu el . Acum ar fi vrut sa cante la violoncel , sa manance ciocolata , si sa doarma . Asta facea de trei zile incoace . Se parea ca avea un apetit mai mare . Inainte mai daca manca ceva , iar acum nu se satura dintr-o portie .