We are not separate

[Kennya Allen]

Atmosfera din interior se schimba drastic. Daca prima data cand intrara aveau un presentiment de rau, acum era cel mai intunecat lucru pe care il simti Kennya. Nu isi amintea sa fi fost asa nici cand Dementorii pazeau acest loc uitat de Dumnezeu. Se simtea ca si cum ar fi pe cale sa fie ucisa in cel mai dureros si odios mod posibil, nefiind in stare sa gaseasca o cale de scapare. Aerul era greu si brusc actiunea de a respira se ingreuna vizibil. Se uita la Raizen numai ca sa ii vada fata complet goala, fara expresie, cu ochii intunecati in timp ce inaintau. Kennya era socata pentru simplul fapt ca undeva in maduva oaselor ii era frica. Ceva ce i se parea imposibil. Viperina tresari imediat la auzul unei voci.

“Cine ti-a spus?!”
Vocea femeii parea joasa si aspra, o voce ce nu o mai auzise pana atunci. Fata se opri in loc, tinandu-l strans de brat pe Raizen simtindu-si mainile tremurand si inima batandu-i din ce in ce mai repede. Vocea aceea se simti ca o lama ascultita la gatul ei. Stia ca trebuiau sa mearga mai departe, insa ceva o facea sa fie atrasa de acel loc. Acest lucru i se scufunda in adancul mintii si in sfarsit totul avea sens. Ceva sigur se punea la cale. Il trase dupa ea pe Raizen, apropape de ce parea sa fie un birou.

Sau la o a doua privire o celula transformata intr-un mic birou unde se aflau o masa, un dulap si o singura lumanare ce se unduia incet in mica briza a vantului ce ajungea acolo prin barele de metal. Usa era crapata, iar cei doi vazura siluetele a doua persoane. Un barbat extreme de slab ce statea in spatele biroului de lemn, mancat in intregime de mucegai si o femeie foarte corpolenta ce statea cu spatele spre ei.

“Jane” barbatul raspunse, respiratia lui mai rapida decat ar trebui sa fie. “I-am auzit pe cei de la Departamentul Misterelor vorbind si am facut niste cercetari pentru a afla mai multe despre incantatie.”
“Ai fost la Ame ca sa vorbesti cu ea, nu-i asa?” suiera amenintator printre dinti si se dadu cu un pas in spate.
Kennya se uita panicata incercand sa-si dea seama despre ce vorbesc cei doi. Ame? Ce era asta? Se uita intrebatoare la Raizen, insa nu indrazni sa vorbeasca si sa se dea de gol. Cine erau aceste persoane?! Isi opri gandurile cand auzi din nou femeia vorbind taios.

“Nu poti sa stai deloc linistit, nu?!”
“Vro..Vroiam sa stiu..” reusi acesta sa vorbeasca, inghitind in sec. Ochii ei pareau sa-l tortureze. “E implicat si Ordinul.”
Kennya isi dadu ochii peste cap si asculta mai departe.
“Ce stii pana acum?” il interoga ea, simtind cum tesiunea din camera era din ce in ce mai grea cu fiecare secunda.
“Ca si tu te-ai bagat. Si..Si i-ai ajutat pe cei din Departamentul Legilor Magice.” Spuse acesta, fara sa fie in stare sa se uite in ochii femeii, speriat ca acestia il vor arde de viu. “Si ceva… Ca Black nu a murit…”

Femeia nu isi termina propozitia cand Kennya si Raizen simtira niste maini solide pe spatele lor impingandu-i inauntru. Kennya aproape cazuse pe jos daca nu era Raizen sa o prinda. Cei doi se uitara in spate ca sa vada chipul gardianului ce ii intampinase la intrare. Viperina se stramba la el in timp ce erau impinsi spre perete. Spatiul era prea mic pentru cinci persoane, asa ca gardianul statea in usa uitandu-se urat la cei doi intrusi.

Jane si barbatul al carui nume le era necunoscut se uitau la ei fara sa le vina sa creada. Kennya simti ca era unul din acele momente cand erai prins ca ai facut ceva rau, iar parintii tai erau pe cale de a te certa. Problema era ca acum totul era mai rau. Mult mai rau. Simti frigul pe piele, iar stomacul ei parea intors pe dos. Se simtea ca si cum ar fi in linia de executie, iar acest sentiment se inrautatea cu fiecare moment ce trecea. Nu stia cum vor mai scapa din asta, desi informatiile care le auzisera erau mai pretioase decat orice rubin.