A day in the past

[Lexie Stryder]

• Lexie merse dupa indicatiile globului, ochii ei fiind acum inundati de speranta. Nu se putea abtine sa nu se gandeasca la ce s-ar fi putut intampla daca ar fi ramas prinse intre spatiu si timp pentru totdeauna. Ce s-ar fi intamplat cu familiile lor? Cu toti oamenii carora le pasa de ele? Viperina inghiti in sec. Clepsidra o conduse in fata unuia din peretii de marmura neagra. Lexie atinse peretele cu suprafata fina a globului, apoi cu buricele degetelor, simtindu-si mainile tramurand.
  
  In cateva secunde, peretele se topi, ca si cum ar fi fost o lumanare de ceara la caldura focului. Fata ramase cu o expresie neutra pe fata, insa cu ochii aceia care spuneau exact ce simtea. In fata ei si a Julietei se intindea acum un fel de camera, fara inceput si fara sfarsit. Practic, intrasera pe o usa in spatele caruia nu se afla nimic. Era insa o suprafata ca si apa in jurul lor in care se vedeau imagini din castel, in timpul lor.
  Lexie aproape vru sa se arunce cu capul inainte, incercand sa intre inapoi in timpul ei, insa nu o facu, gandind inainte de a actiona. Erau in camera aceea cu un motiv. Si nu mai aveau la dispozitie decat douazeci de minute sa il descopere.